Textul de față s-ar fi vrut a fi un raport de activitate a mea în calitate de președinte al Asociației Banaterra pentru perioada de la înființarea organizației (aprilie 2005) și până acum (aprilie 2022), pe 17 ani. Un text scurt, clar, concis, cu multe cifre și date seci. Însă pentru un asemenea demers aș fi avut nevoie de cel puțin o săptămână. Așa, însă, am scris cele de mai jos într-o zi și jumătate, cu informații din amintiri sau pe bază de documente pe care le-am găsit la repezeală.

Am încercat o fragmentare pe subiecte (capitole), pentru a se putea urmări evoluția mai ușor. Dar mai mult pentru a se înțelege anumite aspecte ale activității Asociației Banaterra. Până la urmă, reluând practic o idee mai veche a mea, am reușit să schițez o micromonografie. Pornind de la aceasta, pot scrie chiar o monografie consistentă, bine documentată și ordonată. Dar pe cine mai interesează? Așadar, luați textul de mai jos ca pe o schiță, care necesită corectură, completare etc.

În loc de geneză...

Drept urmare a activității mele îndelungate în cadrul diverselor asociații și fundații și la diverse proiecte, în 2005 am decis să înființez o asociație nepatrimonială, neguvernamentală, non profit. Astfel, ia ființă Asociația „Proiectul Rastko România”, denumirea derivând din faptul că deja colaboram personal cu o asociație similară din Serbia, respectiv „Projekat Rastko”, parte a Global Culture Network Rastko.Net. (www.rastko.rs). Ideea unei astfel de rețele culturale europene a fost prezentată şi adoptată la Salonic, în 1995, cu ocazia unei conferinţe culturale balcanice. Proiectul Rastko România a fost primul centru regional al acestei rețele deschis în afara Serbiei. La 27 ianuarie 1999, Centrul oficial regional din România al Proiectului Rastko, al cărui director eram, lansează pe Internet Biblioteca culturii sârbe pe Internet, un site în limbile română şi sârbă.

Am inițiat și dezvoltat proiectul literar Biblioteca Banat (realizat până la 31 decembrie 2004, sub egida Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Timiş, când providerul site-ului, respectiv AS GBG S.A. şi-a încetat activitatea).

Așadar, aveam deja o arhivă digitală considerabilă, care trebuia pusă în adevărata ei valoare.

Asociația Proiectul Rastko România, ulterior Banaterra

Încheierea Judecătoriei Timişoara cu nr. 204/08.04.2005;

Modificare denumire prin Încheierea Judecătoriei Timișoara cu nr. 663/17.01.2013 Înscriere în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor Timiş cu nr. 34/13.04. 2005; Cod de identificare fiscală (C.I.F.) nr.17524140/25.04.2005.

Potrivit Statutului:

Art. 2 Scopul Asociaţiei „PROIECTUL RASTKO ROMÂNIA“ îl constituie promovarea intereselor culturale româneşti în străinătate şi a celor străine în România, promovarea prieteniei între România şi celelalte state ale lumii.

Art. 3 Obiectivele Asociaţiei în vederea realizării scopului ei sunt următoarele :

- să sprijine arta şi cultura românească atât în România, cât şi în străinătate;

- să sprijine arta şi cultura altor naţiuni, etnii şi popoare în România;

- să reintroducă în circuitul cultural românesc, prin intermediul Internetului, cărţi care nu mai au ori au puţine şanse de a fi reeditate în forma clasică, pe suport de hârtie;

- să colaboreze cu Asociaţia culturală „Projekat Rastko“ din Serbia, cu „Project Gutenberg“ şi „Project Gutenberg’s Distributed Proofreaders“ din S.U.A. şi alte asemenea organizaţii culturale având caracter internaţional;

- să editeze publicaţii şi cărţi, inclusiv pe Internet;

- să producă materiale publicitare pentru sine şi pentru terţi, inclusiv pe Internet;

- să sponsorizeze în scop cultural oameni de cultură şi artă şi/sau asociaţii şi fundaţii culturale.

Pornind portalul Banaterra, am renunțat la colaborarea cu Projekat Rastko din Serbia, dar, în timp, și la activitatea de scanare și corectură de cărți pentru „Project Gutenberg’s Distributed Proofreaders“ (instrumental de lucru pentru cunoscutul și popularul, pe-atunci, „Project Gutenberg“). Dezvoltarea softurilor și hardurilor în domeniul IT, dar și apariția unor megaproiecte gen Wikipedia, a demonetizat proiectele sus-amintite.

Revista LITERRA

În iunie 2005, am înființat revista digitală LITERRA. Sigla a fost creată de Sorina Lung.Acest site a fost lansat la data de 15 iunie 2005, pe www.rasko.roDin 1 iunie 2006, a fost lansat pe propriul domeniu: www.literra.roPe 14.06.2005, Centrul Național de Numerotare Standardizată ISBN-ISSN-CIP înregistrează publicația digitală Literra, editată de Asociația Proiectul Rastko România, codul ISSN primit fiind ISSN 1841-4230.Publicația avea apariție lunară, fiind destinată traducerilor literare în și din limba română.Formatul fiind exclusiv digital.

Colectivul de redacţie:

Duşan Baiski (România) – redactor-şef, redactor responsabil pentru literatura sârbă şi webmaster

Geta Adam (România) - redactor şef adjunct

Elisa Comito (Italia) - redactor responsabil pentru literatura italiană

György Györfi-Deák (România) - redactor responsabil pentru literatura maghiară

Roman Hadjikosev (Bulgaria) - redactor responsabil pentru literatura bulgară

Anton Potche (Germania) - redactor responsabil pentru literatura germană

Nicole Pottier (Franţa) - redactor responsabil pentru literaturile franceză şi spaniolă

Tomáš Vašut (Republica Cehă) - redactor responsabil pentru literatura cehă

Erkut Tokman (Turcia) - redactor responsabil pentru literatura turcă

În perioada de ființare, respectiv 15 iunie 2005-15 noiembrie 2006 au fost editate 18 numere. Conținutul s-a diversificat cu reproduceri de lucrări de artă plastică (inclusiv sub formă de expoziții virtuale) și interviuri, ideea fiind de realizare a unui site de sine stătător dedicat artei plastice.

La finalul lui 2006, nemulțumit de feedback, respectiv de numărul extrem de mic de vizitatori ai site-ului, am decis să întrerup editarea revistei, dar și la proiectul Arterra, și să renunț și la domeniul de pe Internet (literra.ro), pentru a mă dedica portalului Banaterra.

Renunțând la Literra, expozițiile virtuale de artă plastică le-am mutat pe Banaterra. Nucleul Banaterrei l-a constituit însă Biblioteca Banat, la care am lucrat încă de prin 1995.

Proiectul Banaterra - Enciclopedia Banatului

Acesta a fost lansat în data de 9 octombrie 2006, iar pe domeniul propriu(www.banaterra.eu, cumpărat de Emil banciu, timișorean emigrat în Germania; România nefiind încă în U.E., nu aveam acces la domenii .EU) la 13 noiembrie 2006. Unicul său scop a fost acela de a pune la un loc, în mai multe limbi, tot ceea ce se poate aduna cu privire la trecutul și prezentul Banatului istoric și, astfel, a oferi tuturor celor interesați o imagine de ansamblu a acestui ținut.

Denumirea de BANATERRA este un cuvânt compus din substantivele proprii BANAT și TERRA. Având în vedere cele de mai sus, ideea a venit de la Literra și Arterra

Banaterra s-a dezvoltat în limbile română, maghiară, germană, sârbă, bulgară, franceză, engleză (la care am renunțat ulterior), italiană și spaniolă, fără însă ca materialele să fie traduse dintr-o limbă într-alta. Singurele texte traduse au fost cele privind scurta istorie a Banatului și, respectiv, Prioritățile bănățene.

Unele sectoare lingvistice (român, maghiar, sârb, german, francez, bulgar) au fost mai bogate în conținut, altele (italian, spaniol) mai sărace, totul în funcție de colaboratori și materiale disponibile. La site-ul în limba engleză am renunțat, fiindcă cel care mi-a fost recomandat ca om de încredere a început să insereze pe site texte și imagini preluate de pe alte site-uri, fără acordul acestora. La fel am pățit cu un inginer pensionar, de loc din Timișoara și stabilit în S.U.A. A început să insereze pe Calendarul bănățean date preluate de pe alte site-uri, dar care nu aveau nicio legătură cu Banatul.

Echipa a fost multinațională, formată din peste 70 de specialiști din diverse țări europene (România, Ungaria, Germania, Franța, Serbia), din cele mai variate domenii: profesori, jurnaliști, filologi, istorici, scriitori, studenți. Fiecare sector lingvistic a avut câte-un coordonator și unul sau mai mulți colaboratori. Membrii echipei au activat benevol. În timp, s-au încheiat acorduri de colaborare cu diverse instituții, asociații și fundații din România, Ungaria și Serbia.

Din păcate, mulți dintre colaboratori, după ce s-au văzut cu numele pe Banaterra, nu s-au mai străduit să colaboreze. Iar unii au colaborat doar pentru a obține adeverință de colaborare pentru grad în învățământ.

Structura portalului a cuprins capitole precum: Arhitectură, Așezări bănățene, Personalități, In memoriam, Lăcașe de cult, Tehnică, Imagini, Etnografie, Biblioteca Banat, Graiul bănățean (devenit în timp site de sine stătător) etc., fiecare capitol având două sau mai multe subcapitole. Desigur, nu toate sectoarele lingvistice respectă această structură, fiecare coordonator realizând capitole în funcție de materialul aflat la dispoziție. Unele materiale au fost preluate de pe alte siteuri, cu acordul administratorilor și/sau proprietarilor acestora.

Lucrările (texte, imagini etc.) au fost realizate fie de colaboratorii Banaterrei, fie de terți, dar inserate cu respectarea legislației în vigoare privind drepturile de autor și numai cu acordul proprietarilor drepturilor de autor, precizându-se autorul, colecționarul, sursa (după caz).

În 2007, www. banaterra. eu a fost considerat site-ul cu cel mai bun conținut din România la secțiunea e-guvernment (vezi www. e-content. ro) și, drept urmare, a fost nominalizat pentru faza finală a World Summit Award Global Contest (www.wsis-award.org). A fost o surpriză uriașă, Banaterra fiind la început de drum. Cel care a înscris Banaterra în competiția națională e-Guvernment a fost informaticianul timișorean Horia Gligor.

Denumirea „Banaterra”

După câțiva ani de la una din mesele festive ce succedau sesiunile de comunicări Banaterra, când am ținut festivitatea la un restaurant situat la demisolul clădirii situate din dreapta Catedralei Ortodoxe Sârbe de pe str. Emanoil Ungureanu, am descoperit că în localitatea de graniță Srpska Crnja din Serbia există Motel Kaštel Banaterra. Din surse relativ sigure am aflat că patroana restaurantului unde ne ținusem întâlnirea era implicată în afaceri prin Serbia și se pare că ideea botezării motelului după numele Asociației Banaterra i-ar aparține.

Și tot legat de denumire: la Caransebeș există o firmă Banatera (cu un „r”), înființată înainte de 2012, când am schimbat noi denumirea Asociației în Banaterra.

Pentru a evita furtul de date, denumirea proiectului a trebuit protejată. La data respectivă Asociația neavând bani pentru procedurile de înregistrare și nici pentru onorariul specialistului în proprietate intelectuală, am făcut toate demersurile de unul singur, pe banii mei. Astfel, BANATERRA este marcă înregistrată la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), pe numele lui Baiszki Dușan, cu nr. 83848, începând cu 31.01.2007, durata de protecție fiind prelungită în 2017 cu încă 10 ani. Clasele de produse/servicii pentru care s-a înregistrat marca:

35 - Publicitate: gestiunea afacerilor comerciale; administrare comercială; lucrări de birou, în special realizare baze de date digitalizate;

41 - Educație; instruire; divertisment; activități sportive și culturale, în special educație, instruire, activități culturale.

Certificatul de înregistrare a mărcii a fost acordat în temeiul Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Protecția acoperă doar România. Nu, de exemplu, și S.U.A, unde a fost copiată Banaterra și (tot răul înspre bine) se poate accesa și acum.

Schimbare de sistem informatic

În 2006, am fost contactat de un informatician timișorean, care mi-a propus să trec Banaterra din sistemul HTML (Hyper Text Markup Language), un limbaj standard de programare a paginilor web., sistem în care știam deja foarte bine să lucrez, la un alt limbaj. Mi-a propus trecerea la softul gratuit Drupal (vezi drupal.org). A construit site-urile pentru limbile română și sârbă gratuit. Am copiat conținutul Banaterra pagină cu pagină. Dar, la un moment dat, informaticianul m-a lăsat baltă, pe motiv de lipsă de timp liber. Am fost nevoit să descifrez sistemul Drupal, chiar să fac un curs intensiv de trei luni de programare generală. Până la urmă, m-am descurcat tot mai bine. Chiar am creat site-uri noi pe Banaterra, inclusiv design-ul. Din păcate, însă, dezvoltatorii softului Drupal au încetat munca de securizare a versiunii Drupal în care copiasem site-uri Banaterra. Au dezvoltat o altă versiune. În care am construit eu însumi Banaterra italiană, germană, spaniolă, dar și cele patru dedicate unor colecții, Grai bănățean, Etnografie. Și această versiune se închide în noiembrie 2022. Iar versiunile 8 și 10 nu sunt fiabile, dezvoltatorii preferând probabil să mai lucreze și pe bani.

Pierzând în 2021 întregul portal, am aflat că Banaterra continuă să existe, copiată ilegal fiind de americani: intrați pe www.web.archive.org și căutați banaterra.eu

The Wayback Machine este o inițiativă a Internet Archive, o organizație non-profit 501(c)(3), care construiește o bibliotecă digitală de site-uri de internet și alte artefacte culturale în formă digitală. Cel puțin așa scrie pe acest site.

Ultima copie valabilă a Banaterrei este din 10 aprilie 2020. Din 24 decembrie 2020, în copie apare doar pagina în care se anunță că: „Too bad! This domain was successfully registered for the highest bidder in our weekly quarantine domain name auction.” În traducere Google: „Pacat! Acest domeniu a fost înregistrat cu succes pentru cel mai mare ofertant în licitația noastră săptămânală de carantină pentru nume de domeniu.” Amicul meu din Germania, Emil Banciu, cel care cumpărase acolo domeniul www.banaterra.eu în 2006, renunțase la domeniu înn septembrie 2020, după care urma o perioadă de trei luni de „carantină”, el putând să revină asupra ideii de renunțare. Urma să-l preiau eu și fiindcă nu o puteam face decât printr-o firmă de hosting, am cerut firmei ce găzduia banaterra să facă demersurile. Însă n-a fost să fie și veți citi mai jos.Interesul de care s-a bucurat domeniul banaterra.eu a fost rangul Banaterra pe Google: 5 din 10 posibil (doar Google are rangul 10). Mai aveam instalat un sistem de statistică prin Trafic.ro, însă când nu am mai avut bani disponibili pentru acest serviciu, am renunțat. Trafic.ro îmi oferea date privind locurile de accesare, numărul de accesări, de pe ce harduri etc. etc.

Conform unui raport Google Analytics, din 2010, portalul Banaterra avea peste 31.000 de pagini web (incluzând probabil și paginile strict tehnice). Din păcate, nu am salvat atunci datele, deci nu pot afirma cu precizie dacă numărul era totalul de pagini web sau de pagini web doar de conținut.

Echipa (la 8 iunie 2008)

Duşan BAISKI (România) - iniţiatorul proiectului, coordonator general

Jean-Marie CHAPPÉ (Franţa) - webmaster pentru sectorul în limba franceză

Nelu CRĂCIUN (România) - webmaster pentru sectorul în limba română (capitolul „Toponimii“)

Cristian HAŞCU - webmaster pentru sectorul "Camere video"

Alexandra IRIMIA - coordonator pentru sectorul în limba spaniolă

KLADIVA Ottmár (Ungaria) - webmaster pentru sectorul în limba maghiară

Laura LAURENŢIU - webmaster pentru sectorul în limba română (capitolul "Gastronomie")

Nick MARKOV (România) - webmaster pentru sectorul în limba bulgară

Dorotea MOMIR (România) - webmaster pentru sectorul în limba română (capitolele „In memoriam“, „Imagini vechi şi noi“, "Arhitectură: Elemente decorative de pe fațada clădirilor")

Elisabeth PACKI (Germania) - coordonator pentru sectorul în limba germană

Gheorghe POPOVICIU - coordonator pentru Caraş-Severin

Alexandru SZASZ (România) - webmaster www.banaterra.eu

Georgica ZBĂGANU-VÂLCOREANU - webmaster pentru sectorul în limba română (capitolul "Graiul bănăţean")

Afrodita CIONCHIN - coordonator pentru sectorul în limba italiană.

Colaboratori

Ioan ALBU - ofiţer M.Ap.N. (în rezervă)

Ramona BĂLUŢESCU - jurnalist

Tiberiu BUHNĂ - profesor

Claudiu CĂLIN - arhivist

Marius CĂRUNTU - jurnalist

Ionel CEBZAN - tehnician (Serbia)

Vali CORDUNEANU - jurnalist

CZANK Gábor - preot (Ungaria)

Dorin DAVIDEANU - inginer

Octavian DOGARIU - istoric

Viorel FLOREA - profesor

Ionel FOLEA - istoric

Sorin FORŢIU - jurnalist

Cristian FRANŢ - jurnalist

Dana GHEORGHIU-ANGHEL - filolog

Eugen GHERGA- inginer

Cristian GHINEA - scriitor, jurnalist

Diana GHIŞOIU - medic stomatolog

Lenuţa GIUKIN- filolog (S.U.A.)

Horia GLIGOR - informatician

Cătălin J. HANCHEȘ - arhitect

Ioan HAŢEGAN - istoric

Cosmin IANCU - student

Petru ISAC - inginer

Alexandra JIVAN - doctorand în antropologie

Marius JURA - economist

Franz von KLIMSTEIN - arhivist (Germania)

Tiberiu KÖNIG - inginer

Todor KRECU - informatician (S.U.A.)

Alin LAZAROVICIU - inginer

Laurian LODOABĂ - scriitor

MAKAY Botond - preot

Gabriel MARINEASA - inginer

Viorel MARINEASA - filolog

Marius MATEI - muzeograf

Maria MÂNDROANE - muzeograf-etnograf

Valentin MIC - jurnalist (Serbia)

Sretco MILANOVICI - biolog-muzeograf

Spaso-Aca MLADENOVSKI (Serbia)

Thomas Remus MOCHNACS - istoric

Valeriu MOȘESCU - jurisconsult (Serbia)

Bogdan MUSCALU - istoric

Vasile NEAGU - hidrolog

Mimo OBRADOV - jurnalist

MOLNÁR, Géza - bijutier

Otilia PLOSCARIU - jurnalist

Anton POTCHE - scriitor (Germania)

Dan PURA - inginer

Cătălin RUJESCU - inginer

Ciprian RUJESCU - matematician

Raimondo Mario RUPP - bibliotecar - arhivist

Mircea RUSNAC - istoric

Aurelian SCOROBETE TROI - artist plastic

Dr. Walter STAHLI - agronom (Germania)

Octavian STĂNCIOIU - jurnalist

Ionel STOIȚ - poet în grai bănățean (Serbia)

Mariana STRATULAT - jurnalist (Serbia)

Petru STRUTINSCHI - medic primar A.T.I.

Alexandru STĂNESCU - inginer

Cosmin SUCIU - profesor

Gabriela ŞERBAN - bibliotecar - arhivist

Doru ŞTEFĂNESCU - inginer

Bogdan TĂMAȘ - funcţionar

Cosmina-Simona TOADER - inginer

Martin TIRON - economist

Constantin-Tufan STAN - muzicolog

Dorin ŢĂRĂU - inginer

Flavius Cosmin VATRIŞ - economist

Maria VERTAN - arhivist

Dorel VOŞTINAR - funcţionar (Glogonj, Serbia) Adriana

WEIMER - scriitor

De reținut că:

Jean-Marie CHAPPÉ (Franţa) - webmaster pentru sectorul în limba franceză, mi-a pus la dispoziție site-ul francez făcut de el, în limbajul HTML. Acesta se poate accesa și acum la: http://banatlorraine.free.fr/french/equipe.php Păstrează vechiul design Banaterra, conceput de mine. L-am cunoscut la Timișoara, eu fiindu-i recomandat de către o poetă din Timișoara stabilită în Franța (Drăghincescu). M-a invitat în 2020 la Nancy, la sărbătorirea a 250 de ani de la migrarea lorenezilor și alsacienilor în Banat, însă pandemia a anulat întâlnirea, deci și deplasarea mea. O copie a site-ului există în arhiva digitală Banaterra, mai puțin articolele pe care le-a inserat în ultimii ani

Nelu CRĂCIUN (România) - webmaster pentru sectorul în limba română (capitolul„Toponimii“). Nu ne-am întâlnit niciodată personal. A activat ca administrator la Wikipedia.

Cristian HAŞCU - webmaster pentru sectorul "Camere video". Nu l-am cunoscut personal. Aflând de la firma importatoare de camere video Mobotix că și noi avem astfel de camere, m-a contactat telefonic. El avea camere video instalate la Rânca. M-a ajutat cu scripturi antifurt la transmisiile de pe camerele video

Alexandra IRIMIA - coordonator pentru sectorul în limba spaniolă. Jose Miguel Vinals, om de afaceri catalon stabilit la Timișoara, actualmente consul onorific al Spaniei la Timișoara, mi-a furnizat o serie de articole de prezentare a României și Timișoarei scrise de el în spaniolă.

KLADIVA Ottmár (Ungaria) - webmaster pentru sectorul în limba maghiară – de origine din Reșița, s-a stabilit la Budapesta, unde a lucrat la Biblioteca Tehnică (actualmente desființată).El a realizat site-ul în limba maghiară, în sistemul HTML. Site-ul există în copie, în arhiva Banaterra.

Laura LAURENŢIU - webmaster pentru sectorul în limba română (capitolul"Gastronomie"). După ce și-a deschis propriul blog, nu a mai colaborat cu noi.

Nick MARKOV (România) - webmaster pentru sectorul în limba bulgară – Istoric, filolog, președintele Uniunii Bulgarilor din România. Ne-am cunoscut personal. El a construit site-ul în limba bulgară, aflat în copie și în arhiva Banaterra.

Dorotea MOMIR (România) - webmaster pentru sectorul în limba română (capitolele „In memoriam“, „Imagini vechi şi noi“, "Arhitectură: Elemente decorative de pe fațada clădirilor"). Economistă, filumelistă, fotografă amatoare. Deosebit de activă. A avut cont pe site, inserând singură fotografii și texte.

Elisabeth PACKI (Germania) - coordonator pentru sectorul în limba germană – Instruind-o on-line cum poate insera materiale pe site, s-a descurcat foarte bine.

Afrodita CIONCHIN – coordonator pentru sectorul în limba italiană. Nu am cunoscut-o personal. Este timișoreancă, stabilită în Italia. Site-ul a fost realizat (pe partea de conținut) în colaborare cu Orizzonti Culturali Italo-Romeni.

Calendarul bănățean

Este un soft special creat pentru Banaterra de către o firmă germană cu activitate în Timișoara (Syonic). Conținutul a fost selectat și inserat de mine, cu multe linkuri interne spre pagini din Banaterra. Este vorba despre date calendaristice (zile de naștere, evenimente deosebite etc. din istoria Banatului etc.). Din păcate, la o eventuală repornire a proiectului, aceste linkuri trebuie îndepărtate sau refăcute manual, fiecare în parte.

Banaterra-press

O perioadă de peste un an, în cadrul portalului a funcționat și site-ul Banaterra-press, alimentat zilnic de mine cu comunicate de presă. A fost o muncă uriașă, extrem de stresantă. Feedback-ul neașteptat de nemulțumitor, m-a determinat să renunț. Publicul nu este interesat de informații de la surse oficiale, ci de scandal.

Proiecte necâștigate

În 2007, am scris și depus un proiect de finanțare nerambursabilă la ADMINISTRAŢIA FONDULUI CULTURAL NAŢIONAL. Acesta a fost primul sub linie, însă, oricum, câștigătorul de pe locul I primea doar 3.000 de lei.

La Consiliul Județean Timiș am depus trei proiecte, din care două au fost acceptate. Însă când am văzut sumele aprobate (1.000 lei/proiect) am renunțat: mai mult cheltuiam cu raportările. Un oficial (Răzvan Hrenoschi) mi-a sugerat să organizez un bal Banaterra pentru strângere de fonduri. Un altul, deputat PSD, m-a invitat să discutăm despre un posibil sprijin financiar. Am fost primit de secretarul său. Precizând că accept sprijinul, dar fără vreo implicare politică, nu am mai fost invitat la continuarea discuției.

La Consiliul Județean Caraș-Severin am depus un proiect. Nu am primit niciun răspuns.

În 2010, Asociaţia „In medias res“ din Panciova, având ca partener Asociația Proiectul Rastko România, a depus proiectul transfrontalier româno-sârb intitulat „Promovarea patrimoniului bănăţean. Avem un patrimoniu, cum îl promovăm?”. Nu a fost acceptat pentru finanțare prin Programul IPA.

Ultimul proiect, cu cofinanțare nerambursabilă din Programul SEE a fost depus în 2018, în parteneriat cu: Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” (lider de proiect), Institutul Intercultural Timișoara, Memorialul Revoluției, Cineclubul C.F.R. A fost respins. Dar am auzit că în 2019, Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” a depus un proiect asemănător și a câștigat finanțarea.

A mai existat un proiect scris împreună cu Muzeul Banatului, Institutul Intercultural Timișoara și Muzeul din Vârșeț, dar nu am găsit la repezeală datele pe computer.

Proiecte câștigate și derulate:

În timp, am scris și depus mai multe proiecte la Primăria Timișoara, însă nu toate au fost aprobate. Dar la cele câștigate, Asociația a trebuit întotdeauna să asigure partea de cofinanțare.

Dat fiind faptul că, deși eu eram cel care a muncit efectiv la aceste proiecte, am fost obligat să organizez licitații publice pentru a găsi firmele care să implementeze proiectele. Cică eu nu aveam dreptul legal. Bizar, dar adevărat.

- „Timișoara, live” – cofinanțare delaPrimăria Timișoara, 2008, de 3.500 lei

- „Timișoara, live” – cofinanțare delaPrimăria Timișoara, 2009, de 4.000 lei

- Banaterra – Enciclopedia Banatului– Componenta Timişoara, 2009, de 6.000 lei. S-a editat cartea cu titlul „Descoperiţi Banatul –Timişoara“, prima (și singura) carte dincadrul „Bibliotecii Banaterra“, conţinând 13 comunicări de la sesiunile de comunicări Banaterra din 2007, 2008 şi 2009.

- „Timișoara, live” – cofinanțare de la Primăria Timișoara, 2012, de 8.000 lei -Calendarul bănățean – componenta Timișoara, 2013, de 4.200 lei.

În căutările pe Google, sintagma „Timișoara live” apărea în 8.970.000 de pagini web. Pe primele trei locuri erau camerele video Banaterra de pe portalul www.banaterra.eu.

Sponsori

Cum totul costă, iar finanțarea de proiecte (indiferent de finanțator) se face în 99,9% din cazuri pe baza existenței cofinanțării proprii, am încercat să am în permanență în contul bancar cel puțin 2.000 de lei, astfel că la un moment dat am și creditat Asociația. Când am obținut sponsorizări mai consistente, am reușit să am în bancă câte un depozit de 10.000 de lei (la un moment dat, chiar două a câte 10.000 de lei). Părăsind însă jurnalismul și trecând pe cont propriu, cunoștințele și legăturile s-au estompat, s-au pierdut. Nu am mai găsit sponsori, astfel că a trebui ca, în timp, să mă folosesc de banii din depozitele bancare. Până când am ajuns să fiu din nou chiar creditorul Asociației (ajungând în 2022 la 8.800 de lei creditați).

În 2007-2008, am beneficiat de sponsorizări special pentru achiziționarea de camere video, imaginile și sunetul în timp real fiind deosebit de atractive pentru promovarea imaginii firmei ca sponsor.

Neașteptat, însă am fost refuzat de bănățeni bogați, care au invocat diverse motive pentru a mă refuza. Unul a preferat să sponsorizeze Banaterra nu ca firmă, ci ca persoană particulară și aceasta cu o sumă modică (ETA 2U). Un altul, Emil Cristescu, a refuzat să accepte instalarea unei camere video Banaterra pe Hotelul „Timioșoara”, propunându-mi să preiau imagini de la camera lui, care transmitea imagini o dată la 5 sec., atunci când nu se bloca, desigur.

În mai multe ocazii, unii acceptau să sponsorizeze Banaterra, în natură, cu produse gen Coca-Cola etc

Camere video

Am reușit să achiziționez pentru Banaterra patru camere video profesionale germane marca Mobotix, cumpărate prin firma timișoreană Eltrex cu câte 1.240 euro fiecare. (Alăturat, imagine trimisă de firma Eltrex în timpul probelor de instalare, după mutarea camerei video de la Muzeul de Artă la Primăria Timișoara). Tot Eltrex s-a ocupat și deîntreținerea acestora (montare,demontare, restartare etc.). Pentru acestea a trebuit să găsesc instituții care să le accepte pe sediul lor și în sistemul lor de Internet, camerele video necesitând și o adresă IP dedicată. Însă teama administratorilor de sisteme IT din aceste instituții a fost mare și mi-a creat multă bătaie de cap. Camerele video Banaterra erau mereu suspectate că încetinesc vitezaInternetului sau facilitează intruziunea hackerilor, astfel că în unele locuri aceste camere mai mult n-au funcționat, fiindsabotate din interior. Am contactat un reprezentand de vânzări al unei companii de telefonie mobilă în ideea să sponsorizeze Banaterra cu Internet mobil pentru camerele video. Nu doar că am fost refuzat pentru sponsorizare, ci mi s-a cerut pentru Internet o sumă uriașă și pentru o firmă, darămite pentru o ONG: 999 euro/an/cameră video. Mereu a trebuit să caut alte locuri de montare, iar la final, exasperat, a trebuit să merg personal și să demontez camerele de la Institutul Intercultural și de la Rectoratul Universității Politehnica, nefuncționale de luni de zile.

Succesul camerelor video a fost mare la vremea aceea, fiindcă la Timișoara nu mai exista decât o singură cameră, pe Bd. Republicii, la firma Soft Class, cu care aveam să colaborez ulterior. La camera cu vedere spre Fântâna cu pești își dădeau întâlnire cei plecați în străinătate cu cei din țară. Mitingurile și spectacolele din Piața Victoriei se urmăreau live prin camera de la Rectoratul Politehnicii. Bătaia cu suporterii lui Dinamo Zagreb, în Piața Unirii, a fost urmărită prin camera de la sediul ANEVAR de la firma Constructim. O inundație la Constructim a determinat un scurtcircuit la rețeaua electrică, ceea ce a dus și la întreruperea alimentării cu curent electric a alimentatorului camerei video. La remedierea situației, însă, a trebuit să mut din nou camera, fiindcă personalul instituției se plânsese cum că din cauza camerei video le merge prost Internetul. Era camera ce fusese instalată prima dată la Muzeul de Artă și unde personalul intra pe IP-ul camerei pentru a downloada filme. Până bloca IP-ul și trebuia să apelez din nou la firma Eltrex.

Iar într-o iarnă, când ninsese peste noapte destul de mult, un bănățean stabilit în străinătate mi-a reproșat prin e-mail că de ce nu ștergem zăpada de pe obiectivul camerei Banaterra de la Institutul Intercultural. Preferate de porumbei, umplute de găinaț, nu o dată s-au agățat de camere pene (fulgi) ce fluturau deasupra obiectivelor camerelor.

Până în 2013, am plătit hostingul pentru Banaterra la o firmă din Serbia, cea care găzduiește și acum proiectul inițial Rastko (Biblioteca sârbilor din România, www.rastko.rs). Dar fiind taxe mari de transfer interbancar, am căutat o soluție de hosting ieftin în România. Agenția de Dezvoltare Regională Vest s-a oferit să găzduiască portalul Banaterra pe serverul propriu. Din păcate, softul acestuia nu recunoștea terminațiil scrise cu majuscule ale imaginilor (.JPG vs .jpg). Astfel că am găsit în cele din urmă hosting mai ieftin decât cel din Serbia: la Rohost S.R.L.

Pentru transmiterea imaginilor de pe camerele video a trebuit să închiriez spațiu separat de hosting, deoarece consumau multă bandă de Internet. Accesul se făcea prin pagina de site de pe www.banaterra.eu, special dedicată camerelor video. Transmisia live se putea accesa doar pe browserele gen Chrome. Pe browserul Mozilla, imaginile se vedeau sacadat, fără sunet

Întâi am plătit hostingul la Romarg S.R.L., dar am constatat că pe 7 mai 2009 nu se putea accesa nicio cameră. În cele din urmă, firma timișoreană Rohost S.R.L., care găzduia www.banaterra.eu, s-a oferit să găzduiască gratuit transmisia de pe camerele video. Însă mi-a făcut probleme de securitate Internet în 2018, când a trebuit să mut www.banaterra.eu la o altă firmă de hosting, Magit s S.R.L., tot din Timișoara. Care s-a oferit să găzduiască gratuit portalul Banaterra până în 2025. Cum însă cel care sponsorizase domeniul banaterra.eu nu mai plătise în ideea că preiau eu domeniul, Magit s S.R.L. a pierdut licitația pentru acest domeniu. În 2021, am cumpărat domeniul românesc banaterra.ro, dar surpriză: Magit s S.R.L. pierduse întreg portalul. Explicația primită prin e-mail în data de 16.04.2021:

„M-a surpins intrebarea dvs, am promis ca nu-l streg, aveam exceptie de ne-emitere factura pana in 2025, asa cum am promis.

Insa, verificand ca tot m-ati intrebat, am ramas stupefiat sa nu mai gasesc contul pe server, deloc. Nu l-am sters noi insa, billingul nostru nu are in logs absolut nimic despre asta. Nu am pus pe noul domeniu ca am uitat complet de task.

Am scotocit cu colegul meu Daniel sa ne dam seama ce s-a intamplat, dar nu am reusit sa gasesc o explicatie logica. Singura la care ma gandesc este ca WHM/cPanel este licenta paltita pe numarul de users, si vazand ca domeniul nu mai exista, a sters contul. Asta asta FARA AUTIRIZARE DIN PARTEA NOASTRA.

Voi deschide chiar acum ticket de suport la ei sa ma lamuresc si revin.

Sper ca aveti un backup si dvs, astfel ca va putem ajuta si noi sa-l puneti pe domeniul nou cumparat.”

Da, eu am backup-uri, însă pentru bazele de date și nu pentru întregi site-urile. A face backup pentru toate site-urile Banaterra ar fi însemnat peste 8 Gb de informație, iar descărcarea de pe server ar fi durat săptămâni, cu riscul de a se întrerupe fie curentul, fie Internetul, ceea ce ar fi însemnat a o lua de la capăt. Neavând nici contract de hosting cu firma (ei sponsorizând hostingul), nun pot avea nici pretenții. Acesta a fost riscul de a nu avea un server propriu. Însă un server propriu înseamnă un IT-ist plătit cu bani grei.

De remarcat că până nu am început să colaborez cu inginerul bucureștean Cristian Hâșcu, care mi-a asigurat scriptul antifurt pentru transmisiile video, imaginile live erau preluate pe diverse site-uri, fără acceptul meu, ceea ce nu că era doar un furt, ci-mi și fura din vizitatori pentru Banaterra. Ori noi cumpăraserăm camerele video pentru a atrage vizitatori. La deschidere site-ului Tion.ro, am regăsit acolo, luate tot fără știrea mea, toate camerele video Banaterra. Administratorul se bazase pe ideea că fiind colegi la „Agenda”, voi trece cu vederea. I-am transmis să renunțe imediat, ceea ce a și făcut. Însă patronul a ținut minte gestul meu.

Camerele au funcționat la: Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș (vedere spre Fântâna cu pești), Primăria Timișoara (vedere spre Catedrala mitropolitană), ANEVAR – Filiala Timișoara (cu vedere spre Domul catolic), Muzeul de Artă (cu vedere spre Domul catolic), Institutul Intercultural (cu vedere spre Piața Maria), Rectoratul Universității Politehnica (cu vedere spre Operă), Sala de sport „Constantin Jude“ (cu vedere spre statuile culturiștilor). Din păcate, expuse ani de zile intemperiilor, camerele video și-au pierdut calitățile. După amortizarea cheltuielilor, au fost casate, la fel ca toate cele câteva obiecte de inventar, în 2017.

Comerț

Asociația Banaterra nu a intrat pe comerț și servicii pentru a obține astfel fonduri financiare pentru autoîntreținere. Am cerut sfatul unui profesor universitar doctor în economie și m-a sfătuit să evit să declar la Fisc intrarea Banaterrei pe comerț.

La un moment dat, am cumpărat (pentru aproximativ 160 de euro) de la firma bucureșteană Gecad un soft specializat pe magazine on-line, însă în loc de produse am pus diverse sume cu care Banaterra putea fi sponsorizată on-line. Softul permitea și sponsorizări prin telefonul mobil, dar dacă primeam o sponsorizare de 10 lei trebuia să eliberez o factură care costa mai mult decât banii primiți. Ca atare, am renunțat. La un moment dat, după ce intraseră în cont vreo 100 de euro (în euro sau în lei, având pe-atunci și conturi în euro și dolari, închise ulterior), am constatat că softul dela Gecad nu mai este funcțional.Firma Gecad fusese cumpărată de Banca Transilvania. Care nu m-a anunțat, deși a pretins cum că ar fi trimis o scrisoare. Puteamînsă cumpăra din nou același soft..

Pentru creșterea traficului, administratorii de site-uri și portaluri caută să facă schimb de bannere. Camerele video au contribuit și ele la creșterea traficului pe Banaterra. Astfel că, în timp, am reușit să încheiem șiacorduri de colaborare cu diverse organizații și instituții.

Acorduri scrise cu proprietarii de drepturi de autor sau drepturi conexe

Pentru a nu intra în vreun conflict cu deținătorii drepturilor de autor pentru diverse materiale (texte, cărți, imagini etc.), am încheiat acorduri directe sau prin edituri. Acordurile fiind încheiate cu Asociația Banaterra, materialele nu pot fi preluate/cedate altor site-uri în lipsa unui nou acord.

Sesiuni de comunicări

Asoiația Banaterra a organizat patru sesiuni de comunicări pe teme istorice, din care două internaționale. Trei dintre cele trei gazde n-au perceput nicio taxă de spațiu. La a treia a trebuit să plătesc. Trei sesiuni s-au derulat la Timișoara, iar una la Glimboca, cu sprijin de la Primăria Bocșa, prin Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”.

La una din sesiunile internaționale de comunicări, vrând să plătesc onorarii invitaților din Ungaria și Serbia (vezi afișul alăturat), a trebuit să plătesc din propriul meu buzunar, fiindcă pentru plăți din fondurile Banaterra trebuia să le deschid invitaților cod fiscal și să plătesc impozitele aferente.După fiecare sesiune de comunicări a urmat și o masă festivă.

Prezentări ale Proiectului Banaterra - Enciclopedia Banatului

Am prezentat Banaterra, pe cheltuială proprie la:

- Comloșu Mare

- Reșița (de două ori)

- Sečanj (Serbia)

- Jaša Tomić (Serbia)

Câțiva ani la rând, am completat pentru colegii de la „Agenda” declarațiile de venit global, cerându-le în schimb să redirecționeze 2% din impozit către Asociația Banaterra. După 2009, numărul de persoane care au redirecționat cei 2% către Banaterra a fost mult mai mic. Iar pentru 2018, Fiscul nu a mai prelucrat niciuna din declarațiile de venit prin care se ceruse redirecționarea a 2%, astfel că am mai renunțat la a mai căuta persoane care să redirecționeze 2% către Banaterra.

Firmele mici și mijlocii puteau sponsoriza Banaterra cu 3,5%, dar cei la care am apelat s-au eschivat, susținând că e comlicat d.p.v. contabil, că nu vor probleme cu Fiscul etc. etc.În 2019, neavând nicio mișcare de bani în contul bancar, fiindcă mai exista doar o sumă mică (aprox. 450 lei), menținută pentru evitarea închiderii contului, am constatat că nu mai am acces la cont prin Internet banking. Banca Transilvania mi-a blocat accesul. Am fost personal să cer deblocarea. S-au făcut că-l deblochează, dar, de fapt, accesul era în continuare blocat. Ca atare, m-am prezentat din nou la bancă și am cerut desființarea contului. Din decembrie 2019,Asociația Banaterra nu mai are cont bancar, fiind necesară deschiderea unui cont nou.

Recuperarea și repunerea în valoare a conținutului Banaterra

Pe Banaterra au fost mai multe site-uri decât se pot vedea acum pe www.web.archive.org. La site-ul Turism în Banat am renunțat neavând cu cine colabora. Cel pe care mă bazasem și care figurează la Colaboratori, respectiv Vasile Neagu, se stabilise undeva prin Ilfov. Iar site-ul Imagini bănățene, cu sute de imagini vechi și noi, conceput și construit de mine ca un album, tot pe sistemul Drupal, s-a deteriorat la o actualizare de versiune și neputând să înlătur cauza, a trebuit să-l închid.

După cum am mai precizat anterior, eu am salvat periodic bazele de date la fiecare site în parte. E mai greu de explicat, fiind vorba de termeni foarte tehnici. O bază de date de acest gen nu este un dosar (folder) cu bibliorafturi, dosare sau file. Este un fișier digital, mic ca și cantitate de informație. Este un fel de ghid pentru sistemul intern al site-ului, care dacă cineva caută ceva anume, de exemplu o imagine, ghidul transmite comanda, site-ul caută imaginea și o oferă vizitatorului într-o pagină desenată frumos, cu explicații despre această imagine. Baza de date este nucleu pe care se construiește site-ul și se inserează conținutul.

Pe de altă parte, fiecare site pe sistem Drupal conține un folder denumit FILES. Care poate avea unul sau o mulțime de alte foldere și subfoldere. În care sunt stocate pe categorii fișierele de texte, imagini, sunet etc. Din fericire, le avem și pe acestea, pentru fiecare site în parte.

Practic, oricând se pot repune în funcțiune site-urile construite în sistem HTML: maghiară, bulgară, franceză. Acestea doar se copiază pe server. Însă celelalte trebuie reconstruite, fiindcă sistemul Drupal presupune construcția și inserarea de conținut doar on-line. Există un soft care permite construcția întâi off-line, însă la copierea site-ului pe server pot să apară probleme și nu e indicat decât mai mult pentru experimentări.

După experiența pe care am avut-o cu Proiectul turistic româno-sârb Banatour (www.banatour.eu), la care am lucrat ca angajat cu jumătate de normă la Centrul de Incubare și Inovare Tehnologică –Tehimpuls, am ajuns la concluzia că Banaterra poate fi reconstruită, însă bazându-se pe tabele de date (în Excell). La Banatour.eu, eu am asigurat tabelele (cu conținut de la echipele de teren), iar firma care a câștigat licitația pentru construcția portalului a primit 124.000 euro pentru interfață și scripturile ce legau interfața de tabelele Excell. Teoretic, dacă facem o comparație și o simplă socoteală și dacă site-urile Banaterra ar fi fost construite de o firmă, cu finanțare europeană, s-ar ajunge la o sumă colosală: 124.000 x 17 site-uri = 2.108.000 euro. Fără a mai pune la socoteală cele două site-uri închise (Turism în Banat și Banatul în imagini).

În final, trebuie spus că nu întotdeauna intențiile bune și entuziasmul sunt îndeajuns pentru rezultate pe măsură. La un proiect cum a fost Banaterra ar fi fost nevoie de o echipă de specialiști, deci și de finanțare adecvată. Din păcate, la finanțări consistente se ajunge greu, iar ulterior trebuie să se asigure și administrarea sistemului informatic, dar și actualizarea datelor perisabile în timp. Respectiv alimentarea în continuare de conținut de valoare.

Datele din arhiva digitală a Banaterrei se pot pune în valoare și pe alte portaluri, gen Europeana.eu Însă și pentru o activitate de acest gen îți trebuie nu doar bunăvoință, ci și timp și bani.

Dușan Baiszki