Trebuie să-i ținem minte pe oamenii noștri de seamă, pentru ca, după moarte, să-i cinstim cum se cuvine. Ni se pare că, în felul acesta, mulți vor râvni o asemenea cinstire.
Cat timp ești fericit, ai prieteni printre oameni și printre zei; cei din urmă îți ascultă cu plăcere rugămințile. Dar cum se petrece o nenorocire, nimeni nu se mai împrietenește cu tine; odată schimbarea sorții, totul devine neprietenos față de tine.
Nouă ni se pare insuficient să lăsăm corpul și sufletul copiilor în acea stare în care sunt date de la natură, și ne îngrijim de educația și instruirea lor, astfel că ce este bun să devină și mai bun, iar ceea ce este rău să devină bun.