Marcus Aurelius

Rămâi simplu, bun, grav, natural, prieten al dreptății, ... binevoitor, amical, hotărât să acționezi precum se cuvine.

Orice ți s-ar întâmpla, aceasta îți este predestinat. Iar îmbinarea cauzelor este de la bun început legată de existența ta în împrejurările date.

Meditează mai des la legăturile dintre toate lucrurile și despre relațiile reciproce dintre ele. Fiindcă toate sunt strâns legate între ele și de aceea colaborează unul cu altul, urmând unul altuia într-o ordine anume. Aceasta se explică prin permanența mișcării, prin armonia comună și unitatea celor ce sunt.

Privește în adâncime și fie ca să nu-ți scape din vedere nici calitatea oricărui lucru, nici prețul său.

Trebuie o dată și pentru totdeauna să pui capăt discuțiilor despre cum trebuie să fie omul bun și, pur și simplu... să devii astfel.

Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinațiile noastre se petrec exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe. La câte schimbări nu ești tu însuți martor - să te gândești în permanență la asta. Lumea e schimbare, viața e senzație.

Cel mai important e ca omul să aștepte docil moartea ca pe o decădere firească a acelor elemente din care e conceput. Fiindcă această purtare e în acord cu natura, iar ceea ce e în acord cu natura nu poate fi rău.

Să nu te abată nici disperarea altuia, nici triumful.

Imaginează-ți că ai murit deja, că ai trăit doar până în clipa de față, iar vremea care ți-a mai rămas din viață, trăiește-o în conformitate cu natura. Privește la cele trecute: câte schimbări au suferit statele! Poți prevedea și viitorul. Fiindcă el este la fel și nu iese din ritmul celor care se petrec și în clipa de față. De aceea, nu are importanță dacă observi viața omenească vreme de patruzeci de ani sau de zece mii de ani. Ce ai de văzut nou?

Paianjenul care a prins o muscă deja se mândrește cu asta; iar altul se bucură că a prins un iepure sau un pește cu plasa, sau un mistreț, sau un urs, sau pe sarmați. Oare nu sunt toți aceștia niște tâlhari dacă e să ne clarificăm în privința pornirilor lor?

Păstrează necontenit în minte tot ceea ce există acum în măsura în care a existat și odinioară; și păstrează, în minte că toate acestea vor fi și în viitor, și imaginează-ți aceleași drame și priveliști pe care le-ai aflat din propria experiență sau din istoriile despre vremurile trecute, ca de pildă: întreaga curte a lui Adrian, întreaga curte a lui Antoniu, întreaga curte a lui Filip, a lui Alexandru, a lui Cressus. Fiindcă acestea au fost unul și același lucru, doar persoanele din scenă erau altele.

Nu e ușor să arăți la cineva care a devenit nefericit din pricină că a fost neatent la ce se întâmplă într-un suflet străin. Dar va fi cu siguranță nefericit acela care nu urmărește ce se întâmplă cu propriul său suflet.

Nu te lăsa atras de rafinamentul sofistic, nu scrie lucrări sofisticate.

Nu te grăbi să fii de acord cu cel guraliv.

Nu te mulțumi cu o examinare superficială.

Oamenii trăiesc unul pentru altul, ca să se învețe unul pe altul sau să se împace unul cu altul.

Și astfel, petrece-ți această clipă, și anume viața ta, în armonie cu natura, și pe urmă desparte-te de viață la fel de ușor ca o prună coaptă de ram: lăudând natura și exprimându-ți recunoștința față de pomul care ți-a dat viață.

Dacă un lucru anume vă tulbură, vinovat nu este acesta, ci ceea ce gândești despre el. Și stă în puterea ta să schimbi ceea ce gândești

Datoria omului e aceea de a-i iubi pe cei care-l jignesc.

Fă tot ce-ți cere natura în momentul de față. Nu spera să instaurezi republica lui Platon, fii mulțumit dacă te miști înainte măcar cu un pas și nu socoti asta un succes neînsemnat. Căci cine poate să schimbe felul de a gândi al oamenilor? Și ce poate fi fără o astfel de schimbare, în afară de sclavie, vaiete și supunere prefăcută?

Totul se întemeiază pe convingere; iar convingerea depinde de tine. De aceea, când dorești, înlătură convingerea și, asemenea unui marinar care a trecut de stânci, vei atinge linistea, pacea și limanul calm.

Orice faci și orice spui și gândesti trebuie făcut astfel ca și cum cum fiecare clipă ar fi ultima. Viața cea mai lungă nu se deosebește cu nimic de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e același pentru toți și, prin urmare, aceleași sunt și pierderile, și toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea ce nu am?