Ludovico Ariosto

Își pierde mintea cel care iubește, Cel ce-și supune visele iubitei, Cel ce se lasă ispitit de rătăcirile magiei, Cel ce-și imaginează că stelele din cer Pot fi atinse, și care se-narmează Cu sofistica; și cel ce pânzele Și le pictează. Se cade să mai spun aicea Că cei mai fără baftă sunt poeții.

Când rațiunea se lasă luată de avânt sau de mânie și furia oarbă îl jignește pe prieten prin faptă sau vorbă, nici lacrimile, nici suspinele nu vor mai fi apoi în stare să repare greșeala.

Cruzimea este rodul unei minți rele și, adesea, a unui suflet laș.

Omul pierde totul odată cu trecerea anilor: tinerețea, frumusețea, sănătatea, elanurile ambiției. Singură prostia nu-i părăsește niciodată pe oameni.