Giordano Bruno

născut Filippo Bruno (ianuarie 1548, Nola, Campania, Italia – 17 februarie 1600, Roma, Statele Papale), teolog și filozof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității universului, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului.

Magyar2 Română14
Moartea care se întâmplă într-un secol este izvor de viață pentru toate secolele viitoare.
Gelozia zdruncină și otrăvește tot ce este frumos și bun în iubire.
Specificul unei minți vii constă în faptul că acesteia îi trebuie să vadă și să audă numai puțin, pentru ca să poată apoi judeca îndelung și înțelege multe.
De obicei, cei care nu înțeleg îndeajuns cred că știu mai multe, iar aceia care sunt complet lipsiți de minte cred că știu totul.
Cine vrea să filozofeze, trebuie ca mai întâi să se îndoiască de orice.
Așa cum nu este posibil să te scalzi de două ori în aceeași apă a unui râu, și după cum se spune, nici măcar o singură dată, la fel nu este posibil să numești de două ori unul și același lucru aflat în dezvoltare: în timp ce e denumit, deja devine altceva.
Mai bine o moarte demnă și eroică, decât un triumf necinstit și mârșav.
Picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin tenacitatea picurării.
Adevărul nu poate fi contrazis.
Arta completează defectele naturii.
Viața omului pe pământ nu se deosebește cu nimic de starea de război! El trebuie să biruie nimicnicia trântorilor, să potolească obrăznicia, să anticipeze loviturile dușmanilor.
A vorbi în termeni de adevăr acolo unde nu e necesar, înseamnă să vrei ca poporul simplu și prostimea, de la care se cere activitate practică, să fie înzestrați cu o înțelegere specială: este același lucru cu a vrea ca mâna să aibă ochi, deși ea, de la natură, nu e făcută pentru văzut, ci pentru a face și pentru a fi de ajutor vederii.
Voința care tinde către cunoaștere nu se mulțumește niciodată cu un gata făcut.
Credința e necesară pentru educarea popoarelor grosolane, care trebuie să fie conduse, iar dovezile - pentru acei care contemplă adevărul sunt capabili să se conducă și pe sine, și pe alții.