Niccolò Machiavelli

Această putere primește cu ușurință denumiri, dar denumirile nu capătă putere.

Omul nu-și poate impune să se întoarcă dintr-un drum pe care, până nu demult, prospera.

Deși noile reguli schimbă conștiința oamenilor, trebuie încercat ca, în starea lor modificată, regulile să păstreze cât mai mult din cele vechi.

Speranța e bună, dar cea mai fermă apărare e aceea care depinde de tine și de curajul tău.

Fortuna reprezintă, legile încă necunoscute, dar naturale, ale timpului și istoriei, dar care pot fi cunoscute și, în felul acesta, supuse omului.

Distanța dintre cum trăiesc oamenii și cum ar trebui să trăiască este atât de mare, încât cel care respinge realitatea de dragul a ce se cade acționează mai degrabă în dauna decât spre binele său, întrucât, dorind să profeseze binele în toate situațiile vieții, el va pieri negreșit, ciocnindu-se de o majoritate de oameni cărora binele le este străin.

Tărăgănarea poate duce la orice, fiindcă timpul aduce cu el atât rău, cât și bine, atat bine, cât și rău.

Nu trebuie să tolerezi dezordinea ca să te ferești de război, fiindcă de război nu scapi, iar în acesta îți vei pierde superioritatea.

Nu merită să te bazezi pe ideea că se poate lua o hotărâre fără cusur, ci, dimpotrivă, trebuie să te împaci pe loc cu ideea că orice hotărâre e îndoielnică, fiindcă așa e în firea lucrurilor, și anume că, ferindu-te de o neplăcere, cazi în alta; dar exact în aceasta constă înțelepciunea, și anume în cântărirea posibilelor neplăceri și în socotirea ca bun a răului cel mai mic.

Nu trebuie să dai nimănui sfaturi și nici să te folosești de sfaturile altcuiva, în afara sfatului universal: regula fiecăruia constă în ascultarea poruncii sufletului și în fapta curajoasă.

Trebuie ca noi, odată și pentru totdeauna, să respingem ideea că treburile lumii sunt conduse de Dumnezeu și de soartă și că oamenii, cu mintea lor, nu pot schimba nimic în această privință.

Călugării... din cauza lor, noi, italienii, am rămas fără religie și ne-am cufundat în vicii.

Se poate, cred, socoti adevărat că soarta dispune de jumătate din faptele noastre, dar ne lasi nouă înșine comanda celeilalte jumătăți.

Oamenilor care s-au obișnuit cu un anumit mod de viață nu le place să schimbe, mai ales dacă nu au dat nas în nas cu răul.

Oamenii sunt astfel din fire încât se atașează într-o egală măsură atât de cei cărora le-au făcut un bine, cât și de cei care le-au făcut un rău.

Oamenii nu știu să fie vrednici nici în fărădelegi, nici în binefaceri; fărădelegea presupune o anumită măreție sau este, într-o oarecare măsură, o dovadă anvergurii sufletești pe care aceștia nu sunt în stare să o atingă.

Oamenii sunt întotdeauna răi, atâta vreme cât nu sunt atrași către buna necesitate.

Oamenii, în cea mai mare parte, judecă după ceea ce văd, întrucât tuturor le este dat să vadă, dar numai celor puțini le e dat să atingă. Oricine știe cum ești după înfățișare, dar numai puțini știu cum ești în realitate, iar aceștia din urmă nu vor îndrăzni să contrazică părerea majorității în spatele căreia stă statul.

Cine nu știe să se dueleze îl încurcă pe duelistul experimentat.

Atunci când viclenia și ticăloșia oamenilor își ating marginile, trebuie ca lumea să se împuțineze [...] fie prin ciumă, fie printr-o recoltă proastă, fie prin potop: pentru ca oamenii rămași într-un număr mai mic și care au scăpat de nenorocire să trăiască mai bine și să devină mai buni.

Și câți oameni minunați sunt în iad! Îți va fi oare rușine să te trezești printre ei? Privește-ți soarta drept în față, alungă răul, dar dacă nu te poți feri de el, îndură-ți răsplata cuvenită cu bărbăție.

Anticii, care proslăveau în unanimitate pe înțeleptul capabil să schimbe chiar și mișcarea planetelor, nu se refereau la stele, fiindcă în cele veșnice schimbarea e imposibilă, ci la înțeleptul însuși; el își potrivește în permanență pasul cu sine însuși.

Prin faptele bune îți poți atrage ura la fel ca și prin cele rele.

Sfaturile bune, oricine le-ar da, se nasc din înțelepciunea principiilor, dar înțelepciunea principiilor nu ia naștere din sfaturile bune.

Întotdeauna, dușmanul cere să te dai la o parte, în vreme ce prietenul cere în mod deschis să pășești înainte pentru el cu arma în mână. Principii nehotărâți aleg, de regulă, să nu intervină, pentru a se feri de pericolele imediate și, de regulă, aceasta conduce la prăbușirea lor.

Toate lucrurile din lume, din toate timpurile, sunt aceleași încă din vremurile antice. Și aceasta, fiindcă ele sânt făcute de oameni conduși de aceleași pasiuni care au aceleași consecințe. Iar acest lucru ușurează cunoașterea celor viitoare prin mijlocirea celor trecute.

Războiul este singura obligație pe care principele nu o poate delega altcuiva.

Majoritatea oamenilor sunt mulțumiți de viața lor atâta timp cât nu te atingi de onoarea sau de proprietățile lor.