Heraclit din Efes

Gândurile omului sunt niște jocuri de copii.

Felul omenesc de a gândi nu este înzestrat cu rațiune; cel divin este.

Totul se știe și respectă chiar și cel mai încercat dintre înțelepți, totul este doar o părere...

Cei care, ascultând, nu înțeleg se aseamănâ cu surzii; despre ei se spune „Fiind de față, sunt absenți”.

Cu mânia e greu să te lupți: pentru tot ce vrea ea, plătești cu viața. Să te lupți cu desfătarea e și mai greu decât cu mânia.

Numesc destin acea ordine și înlănțuire de cauze, când o cauză, legată de alta, dă naștere din sine unui fenomen.

Una și aceeași este în noi și vie și moartă, vioaie și adormită, tânără și bătrână. Căci una schimbându-se, e alta, și invers, alta, schimbându-se, e cea dintâi.

Pentru mine, unul face cât zece mii, dacă e cel mai bun.

Trebuie ca oamenii care se ocupă cu filozofia să știe foarte multe lucruri.

Gândirea este o calitate de preț, iar înțelepciunea constă în a spune adevărul și, ascultând glasul naturii, să acționezi conform cu ea.

Înțelepciunea constă într-un singur lucru: să afli cum se guvernează totul în toate.

Cel mai înțelept dintre oameni, în comparație cu zeul, pare o maimuță în privința înțelepciunii, a frumuseții și a tuturor celorlalte.

Mintea nu se educă cu multă învățătură.

Naturii îi place să se ascundă.

Când trăim, sufletele ne sunt moarte, când murim, ele se însuflețesc.

Chiar și când toate dorințele oamenilor se împlinesc, aceștia nu devin mai buni.

Uneori chiar și o grămadă, de gunoi aruncat la întâmplare poate duce la ceva minunat.

Dacă orbul ar fi, întrebat ce este vederea, el ar răspunde că orbirea.

Sufletul celui adormit seamănă, cu paianjenul în mijlocul plasei sale, el se îndreaptă imediat către partea rănită a corpului, iar omul se trezește.

Ochii sunt martori mai de încredere decât urechile.

Discordia este tatăl tuturor lucrurilor.

Tuturor oamenilor le este proprie autocunoașterea și gândirea.