Isocrate

Să te ai bine cu toată lumea, dar să nu te împrietenești decât cu cei buni; așa, cei dintâi nu te vor urî, iar ceilalți te vor iubi.

Despre ce e rușinos să faci nu e potrivit nici să vorbești.

Adesea, atingând pe cineva cu vorba, oamenii plătesc cu fapta.

Învătătura este un fruct dulce al unei rădăcini amare.

Exersează-te cu munci benevole, ca să fii pregătit, la nevoie, să le treci cu bine pe cele obligatorii.

Limba o ia înaintea gândului în cazul multor oameni.

Cu statele mai slabe să te porți așa cum ai dori să se poarte cu tine statele mai puternice.

Un sfat celui care domnește: nu fă nimic la mânie, dar lasă impresia că ești supărat când îți e de folos.

Despre cei cu care vrei să te împrietenești vorbește laudativ de față cu oamenii care le pot transmite cuvintele tale. Căci lauda e începutul prieteniei, iar defăimarea, al dușmăniei.

Deprinde-te să fii nu întristat, ci concentrat, fiindcă întristarea îți va aduce reputația de om îngâmfat, iar concentrarea, de om chibzuit.

Apucă-te să vorbești în două situații: fie atunci când ai chibzuit limpede la obiectul despre care faci vorbire, fie când e necesar să faci vorbire despre ceva anume; fiindcă doar în aceste două situații e mai bine să vorbești decât să taci, în celelalte cazuri e mult mai bine să taci decât să vorbești.

Încetează activitatea când încă ești în stare să continui.

Supune-te legilor regelui, dar, cu toatea astea, socotește voința regelui mai tare ca orice lege.

Ferește-te de cleveteală, chiar dacă e neadevărat, fiindcă majoritatea oamenilor nu cunoaște adevărul, iar în judecățile lor se iau după zvonuri.

Una dintre primele obligații ale prieteniei e aceea de a anticipa rugămințile prietenilor.

Chibzuiește fără grabă hotărârile, pune-le repede în practică.

Nu certa pe nimeni în caz de eșec, fiindcă destinul are grijă de toți, iar viitorul e necunoscut.

Nu te împrieteni repede, iar dacă ai făcut-o odată, străduiește-te să fii constant, fiindcă e la fel rușinos să nu ai niciun prieten sau să-i schimbi foarte des.

Nu vizita des și îndelung aceleași persoane: în toate există saturație.

Să nu crezi că dacă ai făcut ceva rău te poți ascunde, fiindcă ascunzându-te de alții, nu te poți ascunde de propria conștiință.

Între noi nu va fi nicio armonie până ce nu vom găsi un dușman comun.

Înțelegerile noastre de pace nu au niciun sens: noi nu încetăm, ci doar amânăm războaiele.

Cuvintele adevăratului maestru nu trebuie să se ocupe de nimicuri și nici să spună lucruri nefolositoare celor care ascultă, ci din acelea care îi scapă și pe ei de sărăcie și le aduc și altora bunuri de preț.

Statele mici pot recurge la orice mijloc pentru a supraviețui.

Oamenii plâng la invențiile poeților, iar la suferințele adevărate privesc liniștit și cu indiferență.

Cu părinții să te porți așa cum ai dori ca propriii tăi copii să se poarte cu tine.

Când Isocrate a fost rugat să zică ceva la o petrecere, a răspuns: „Pentru ce sunt eu înzestrat nu e acum momentul potrivit, iar pentru ce e acum momentul potrivit nu sunt eu înzestrat”.

Dacă nu se poate să vorbești despre ce au vorbit alții înaintea ta, trebuie să încerci să vorbești mai bine ca ei.

Dacă dorești să te sfătuiești cu cineva în privința treburilor tale, vezi înainte cum se descurcă acest cineva cu ale sale proprii.

În împrejurările fericite, prietenii ar trebui să se ivească doar invitați, iar în cele nefericite, fără invitație, din proprie inițiativă.