Émile Zola
Émile Édouard Charles Antoine Zola (2 aprilie 1840, Paris, Île-de-France, Franța – 29 septembrie 1902, Paris, A Treia Republică Franceză) romancier francez, cel mai cunoscut reprezentant al școlii naturaliste și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al Franței.
Magyar83
Română11
Arta nu are alte limite decât neputința artiștilor.
Arta... un moment al creației văzut printr-un temperament...; ceea ce caut într-o operă e omul, individualitatea puternică care a fost în stare să creeze alături de lumea lui Dumnezeu, o lume personală a sa.
Superstiția e periculoasă, a admite existența acesteia reprezintă chiar o formă de lașitate. A avea o atitudine tolerantă față de superstiție nu înseamnă oare să te împaci pentru totdeauna cu ignoranța, să reînvii întunericul Evului Mediu? Superstiția slăbește, prostește.
Suferințele omului drept sunt un verdict dat de omul injust.
Râsul este puterea căreia trebuie să i se supună mai marii acestei lumi.
Ingeniozitatea este adesea la un pas de stupiditatea absolută.
Niciodată înainte oamenii nu au avut o atitudine atât de feroce, nu au fost niciodată atât de orbi ca în timpurile noastre când au început să-și închipuie că știu totul.
Dacă veți ascunde adevărul și îl veți îngropa în pământ, el va crește cu siguranță și va dobândi atâta putere, încât într-o zi va ieși și va mătura totul în calea sa.
Singura fericire în viață este aspirația continuă spre înainte.
Voința de viață, participarea la atingerea scopului ei îndepărtat și misterios justifică viața însăși.
Burghezia este exact așa cum o înfățișez în romanele mele: dacă în lucrările mele există multă murdărie, e doar pentru faptul că și în viață există la fel de multă murdărie.
