Henry David Thoreau

Omul nu poate trăi onest și, în același timp, în bunăstare și respect.

Efortul dă naștere înțelepciunii și purității; trândăvia dă naștere ignoranței și lascivității.

Acolo unde oamenii sunt închiși pe nedrept în închisori, locul adevărat pentru un om drept e, de asemenea, la închisoare.

Judecă-ți sănătatea după cum te bucuri de dimineață și de primăvară.

Înainte de toate, citiți cele mai bune cărți, fiindcă pe urmă nu le veți mai putea citi niciodată.

Cele mai gingașe plante își croiesc drum prin cel mai dur sol, prin crăpăturile stâncilor. La fel și bunătatea. Ce pană, ce ciocan, ce berbec se poate compara cu forța binelui, cu cea a unei persoane sincere! Nimic nu se compară cu el.

Cel mai mult ce-aș putea face pentru prietenul meu este să-i fiu prieten.

Paradisul poate fi definit ca un loc pe care oamenii îl evită.

Adevărul este întotdeauna paradoxal.

De ce ar trebui să mă simt singur? Oare planeta noastră nu se află în Calea Lactee?

Atât timp cât sunt prieten cu anotimpurile nu-mi pot imagina că viața mi-ar putea deveni o povară.

Experiența stă în degete și în cap. Inima e întotdeauna o debutantă.

Singurătatea nu se măsoară în milele care îl separă pe om de aproapele său.

Cu nimeni nu e atât de plăcut să comunici cum o faci cu singurătatea.

Nu trebuie să fi peste măsură de moral, fiindcă riști să cazi prada autoiluzionării. Ținta trebuie să-ți fie mai presus de moralitate. Trebuie fii nu doar bun pur și simplu, ci bun pentru ceva anume.

Nimic nu miroase atât de dezgustător precum evlavia coruptă.

Să nu subestimăm importanța faptului: cândva, pe el va înflori floarea adevărului.

Oamenii adevărați slujesc statul prin conștiința lor.

Află unde-ți sunt rădăcinile și nu te agita în privința altor lumi.

Adesea suntem cu mult mai singuri între oameni, decât în liniștea odăilor noastre. Când omul gândește sau lucrează este întotdeauna singur cu sine, oriunde s-ar afla.

Trebuie să citim ce e mai bun în literatură și nu să repetăm la infinit elementele sale elementare, petrecându-ne astfel toată viața într-o clasă primară.

Ce folos să aibă o casă dacă nu aveți o planetă destul de bună pe care s-o construiți?

Visurile sunt pietrele de temelie ale caracterului nostru.

Oamenii devin instrumente ale instrumentelor lor.

„Vor veni vremuri mai bune!” „N-ați putea preciza data?” s-a interesat sincer unul dintre ascultători.

Cărțile trebuie citite cu la fel de mare grijă și la fel de încet cum au fost scrise.

Cum ar putea natura să fie atât de luminoasă și minunată dacă predestinarea omului ar fi altfel?

De parcă am putea omorî timpul fără să rănim eternitatea!

Cât de mulți sunt oamenii care, citind o carte bună, au deschis o eră nouă în viața lor!

Fiecare generație ia în derâdere modele învechite și o urmează evlavios pe cea nouă.