Albert Schweitzer
(14 ianuarie 1875, Kaysersberg, Alsacia - 4 septembrie 1965, Lambaréné, Gabon) medic misionar, teolog protestant, muzician și filozof german. A fost una dintre cele mai complexe și impresionante personalități ale secolului XX. În 1952 a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Magyar40
Română48
Umanismul, pacea, prietenia sunt comandamentele supreme ale epocii noastre. Toți scriitorii adevărați trebuie să închidă în opera lor aceste valori superioare ale conștiinței umane.
Nu știu cum vă va fi soarta, dar un lucru știu sigur: cu adevărat fericiți vor fi aceia care au căutat și au găsit o modalitate de a servi oamenilor.
A fi etic este ceva mai mult decât a fi altruist!
Etica este o responsabilitate nelimitată pentru toate ființele vii.
Pentru a învăța să ne rugăm, trebuie să învățăm, întâi de toate, să muțumim.
Cu cât mai profund privim natura, cu atât mai mult înțelegem că aceasta e plină de viață, și cu atât mai temeinic aflăm că viața întreagă este un mister și că noi suntem în strânsă legătură cu toate fenomenele vieții în natură.
Omenirea a avut dintotdeauna nevoie de idealuri morale care au ajutat-o să găsească calea cea dreaptă și să-și utilizeze forțele în chipul cel mai eficient.
Omul poate fi numit moral numai în cazul în care viața e pentru el atât de sfântă încât prețuiește viața plantelor și a animalelor ca pe cea a aproapelui său, și în cazul în care e dispus să se dedice ajutorului tuturor ființelor sensibile care au nevoie de ajutor.
Omul stăpânește natura, dar nu a învățat încă să se stăpânească pe sine.
Civilizația e o idee minunată, așa că cineva trebuie să înceapă să se ocupe de realizarea ei.
Scopul vieții umane e slujirea, compătimirea și înclinația de a ajuta oamenii.
Munca este valoroasă numai atunci când omul muncește cu credință.
Acela care îndeamnă la bunătate nu trebuie să se bazeze pe faptul că oamenii îi vor îndepărta bolovanii din cale, ci e obligat să-și primească soarta cu smerenie, chiar și atunci când cineva îi va pune dinainte bolovani în plus.
De obicei, ceea ce se consideră a fi optimism nu e mai mult decât capacitatea naturală de a vedea lucrurile în roz.
Soarta oricărui adevăr e să fie la început ridiculizat și apoi recunoscut.
Indiferența a fost întotdeauna cel mai mare dușman al moralei.
Bunătatea constantă poate face minuni. La fel cum soarele poate topi gheața, la fel și bunătatea alungă neînțelegerea, neîncrederea și dușmănia.
Optimismul real... constă în aspirația spre un ideal semnificativ...
Greșește acela care se consideră creștin doar pentru că merge la biserică.
Nici o rază de soare nu se irosește în zadar, însă verdeața pe care ea o trezește din somn are nevoie de timp pentru a germina, iar semănătorul nu întotdeauna va avea parte de recoltă.
Nu exisă nici o religie mai măreață decât slujirea omenirii. Cel mai înalt credo este munca pentru binele comun.
Nu există un timp anume pentru adevăr. Ora adevărului - acum și întotdeauna.
Nu este obligatoriu să fii un înger pentru a deveni sfânt.
Nu din bunătate față de altul sunt blând, pașnic, răbdător și amabil, sunt astfel deoarece acest comportament îmi oferă o profundă confirmare de sine.
Nu există eroi de acțiune, ci doar eroi ai abdicării și ai suferinței.
Suntem foarte mulți, dar fiecare dintre noi moare de singurătate.
Trebuie să ne înălțăm până la spiritualitatea eticii și până la etica spiritualității.
Noi ne naștem din viața altor oameni. Și avem capacitatea de a chema la viață alte vieți.
Noi trebuie să devenim niște plugari blânzi, dar, înainte de a începe munca, trebuie să avem speranță.
Cunoștințele mele sunt pesimiste, iar credința mea este optimistă.
