Erich Maria Remarque

Erich Paul Remark (22 iunie 1898, Osnabrück, Regatul Prusiei – 25 septembrie 1970, Locarno, Cantonul Ticino, Elveția) scriitor german, unul dintre cei mai cunoscuți și populari autori de literatură germană din secolul al XX-lea.

Magyar186 Română31
Cu cât mai puțin are omul grijă de starea sa sufletească, cu atât este mai valoros.
Omul predispus la sentimente mărețe se minte de obicei și pe sine și pe alții.
Omul trăiește 75% cu fantezii și doar 25% din fapte, în aceasta constând și puterea și slăbiciunea sa.
Caracterul real al unui om îl vei afla doar atunci când acesta va deveni șeful tău.
Cine nu are casă poate merge oriunde își dorește.
În timpuri grele, naivitatea e cea mai prețioasă comoară, e un mantou fermecat care ascunde primejdiile spre care se îndreaptă ca un hipnotizat cel deștept.
Doar prostul învinge în viață, cel deștept vede prea multe obstacole în față și își pierde încrederea, nereușind măcar să înceapă să facă ceva.
Nu poți învinge suferința provocată de iubire prin filozofie, ci doar cu ajutorul altei femei.
Pe cei vinovați, de obicei, nu-i mustră conștiința.
Moartea unui om e o moarte; moartea a două milioane de oameni e doar statistică.
Este liber doar acela care a pierdut tot pentru ce ar putea trăi.
Să te naști prost nu e o rușine, e o rușine să mori prost.
Oamenii care se cred profunzi sunt superficiali.
În viață trebuie să știi să și pierzi. Altfel, nu ai putea nici să trăiești.
Niciodată nu întreprinde niciun fel de manevre dificile, dacă există posibilitatea să obții acel lucru prin metode mai ușoare. Aceasta e una dintre cele mai înțelepte reguli ale vieții. Să o aplici însă e foarte greu. Msi ales pentru cei inteligenți și romantici.
Dacă nu ar fi fost femeile, nu ar fi existat nici banii, iar bărbații ar fi fost un trib de eroi. În tranșee noi am trăit fără femei și nu era chiar atât de important cine și unde avea o proprietate important era doar un singur lucru: ce fel de soldat ești. Eu nu militez pentru „farmecul” vieții în tranșee - vreau doar să interpretez chestiunea iubirii într-o perspectivă corectă. Ea trezește în bărbați cele mai rele instincte - patima de a poseda, de a avea o poziție în societate, de a avea câștiguri și de a avea liniște.
În iubirea adevărată nu este loc pentru al treilea.
Iubirea este minunată. Însă oricum, unul dintre cei doi întotdeauna se plictisește. Și celălalt rămâne cu nimic.
Iubirea nu e soră cu prietenia. Sfârșitul este sfârșit.
Iubirea nu cunoaște mândrie.
Iubirea se naște în om, însă nu se termină în el niciodată. Deși ai totul și pe cineva alături, și iubire și fericire și viață, potrivit unei legi îngrozitoare, toate astea sunt întoteauna prea puțin, și cu cât pare mai mult, cu atât e mai puțin în realitate.
Iubirea este dorința de a transmite mai departe ce nu poți păstra.
Cine privește prea des în urmă se poate împiedica ușor și cădea.
Orice dictator începe cu o simplificare.
Femeia nu este o mobilă din metal, ea este o floare. Ea nu dorește o viață activă. Ea are nevoie de cuvinte gingașe și calde. Mai bine să-i spui în fiecare zi câte ceva plăcut, decât să muncești pentru ea, mereu ursuz, o viață întreagă.
Dacă femeia aparține altuia, atunci ea e de cinci ori mai dorită decât aceea pe care o poți avea; aceasta este o lege.
Banii îți strică caracterul.
Banii înseamnă libertatea forjată în aur.
Banii sunt un lucru foarte important. În special atunci când nu-i ai.
Orice iubire vrea să fie veșnică.