Franz Kafka

(3 iulie 1883, Praga, Austro-Ungaria – 3 iunie 1924, Klosterneuburg, Austria Inferioară, Austria) scriitor de limbă germană, evreu originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. 

Magyar70 Română23
Ca să acționeze asupra vieții, teatrul trebuie să fie mai puternic, mai intens decât viața.
Poezia nu este decât o expediție în căutarea adevăruIui.
Fiecare operă de artă este un document, o mărturie.
Adevărul este ceea ce este necesar vieții fiecărui om: nimeni nu poate însă obține sau cumpăra. Fiecare om va trebui să-l creeze în adâncul său de viață; altminteri se prăbușește. A trăi fără adevăr e cu neputință. Poate că adevărul este viața însăși.
Când tragi trebuie să ochești mai sus de țintă.
Pentru ca teatrul să poată acționa asupra vieții, trebuie să fie mai puternic, mai intens decât viața de zi cu zi.
Ce am în comun cu evreii? Eu am prea puțin în comun și cu mine însumi.
Fericirea exclude bătrânețea. Cine își păstrează capacitatea de a vedea frumosul, nu îmbătrânește.
Întamplarea există doar în mintea noastră, în percepția noastă limitată. Ea este o reflectare a limitelor noastre de cunoaștere. Lupta împotriva întâmplării este întotdeauna o luptă împotriva noastră înșine, o luptă în care nu putem birui niciodată.
Lanțurile omenirii chinuite sunt făcute din hârtie de birou.
Cine a cunoscut toată plinătatea vieții, nu cunoaște frica de moarte. Frica de moarte este doar un rezultat al unei vieții neîmplinite. Este o expresie a infidelității față de ea.
Istoria, această patrie eroică în timp, nu-i mai satisface astăzi pe evrei: ei și-au câștigat dreptul la o patrie în spațiu.
Arta privește întotdeauna personalitatea în întregul ei. De aceea, arta este tragică în esența sa.
Viața ne distrage tot timpul atentia, și nici măcar nu reușim să băgăm de seamă de la ce anume ne distrage.
Dacă sunt condamnat, sunt condamnat nu numai la moarte, ci sunt condamnat și la a rezista până la moarte.
Pentru o persoană sănătoasă, viața este, de fapt, doar o evadare inconștientă, în care ea însăși nu se recunoaște - o evadare din gândul că mai devreme sau mai târziu va muri. Boala este în același timp și un memento mori, și un test de rezistență. Prin urmare, boala, durerea, suferința sunt cele mai importante surse de religiozitate.
Un gând neexprimat imediat și definitiv își pierde sensul; gândul scris își pierde și el întotdeauna sensul, dar capătă în schimb, uneori, unul nou.
Umbrele nu sting soarele.
Totul, inclusiv minciuna, servește adevărului.
Totul constă într-o clipă. Ea determină viața.
Tinerețea eternă nu este posibilă; chiar dacă nu ar exista alte obstacole, observarea de sine ar face-o imposibilă.
Treji fiind, mergem ca prin somn - niște fantome din timpuri trecute.