Gustave Flaubert

Morala artei stă chiar în frumusețea ei.

Amintirea: ...speranță răsturnată: te uiți în fundul puțului cum te-ai uita la vârful muntelui.

Aș muri de râs de cum un om îl judecă pe altul, dacă această priveliște nu mi-ar provoca milă.

Ca să ai talent, trebuie să fii sigur că-l poți stăpâni.

Cu cât umanitatea va progresa mai mult, cu atât mai științifică va deveni arta.

Maestrul trebuie să fie prezent în creația sa, la fel cum Dumnezeu este prezent în Univers: invizibil, și pretutindeni.

Forma și conținutul sunt două categorii ce nu există niciodată separat una de alta.

Precizia gândului garantează precizia expresiilor.

Ceea ce este bine scris nu ne plictisește niciodată. Stilul este viața însăși, el este sângele gândirii.

Ceea ce este greșit înțeles se încearcă de multe ori să se explice cu ajutorul unor cuvinte pe care nu le înțelegem.

Subiectul nu se alege. În asta și constă secretul capodoperei, că subiectul este o reflectare a temperamentului scriitorului.

Să te pocăiești e bine, dar să nu faci răul este și mai bine.

Poezia este un mod special de a percepe lumea exterioară, un organ special care cerne materialul și îl transfigurează fără a-l schimba.

Singurătatea nu poate fi umplută cu amintiri, acestea doar o agravează.

Nu putem trăi din inspirație. Pegasus merge adesea la pas, și nu la galop. Talentul constă în a-l face să-și potrivească mersul cu al tău.

Perseverența ne ușurează soarta.

Ne-am pierdut credința până și în vicii.

Îmi place să iubesc, îmi place să urăsc.

Cândva se considera că doar din trestia de zahăr se obține zahăr, însă acum el este extras aproape din orice. Același lucru va fi și cu poezia: o vom scoate din orice, pentru că ea este pretutindeni și în toate. Nu există vreun atom de materie care să nu conțină poezie.

Când îmbătrânești, obiceiurile devin niște tirani.

Femeile nu prea au încredere în bărbați în general și au prea mare încredere în bărbații concreți.

Demnitatea principală a unui scriitor este faptul că știe ce nu trebuie să scrie.

Orice suflet se judecă după vastitatea aspirațiilor sale.

Tot ce este frumos este moral.

Totul se uzează, chiar și durerea.

Progresul la care putem spera e să facem ca oamenii să fie un pic mai puțin răi.

Să fii prost, egoist și să ai o sănătate bună - sunt cele trei condiții necesare pentru a fi fericit. În cazul în care prima condiție lipsește, celelalte sunt inutile.

Viitorul ne neliniștește, însă trecutul ne ține în loc. Iată de ce prezentul ne scapă din vedere.