Jean-Jacques Rousseau

O faptă urâtă ne chinuie nu atunci când o săvârșim, ci mult mai târziu, atunci când ne amintim de ea; căci amintirea unei astfel de fapte nu se șterge niciodată.

Limba rațiunii va fi auzită dacă trece prin inimă.

Nu cunosc un inamic mai mare al oamenilor, decât „prietenul tuturor” care, fiind în permanență entuziasmat de orice, îi laudă întruna pe cei răi și încurajează cu îngăduința lui criminală viciile care dau naștere la dezordini în societate.

Ca să trăim în virtute, trebuie să ne luptăm în permanență cu noi înșine.

Bucuria nemărginită provoacă mai degrabă lacrimile, decât râsul.

Omul este foarte puternic atunci când se mulțumește cu ceea ce are și foarte slab atunci când încearcă să se ridice deasupra omenirii.

O oră de muncă te va învăța mai mult decât o zi de explicații.

A huli e ceva foarte comod: să ataci poți cu ajutorul unui singur cuvânt, dar pentru apărare e nevoie de pagini întregi.

Singurătatea trezește dragostea de oameni și interesul viu față de ei.

Lucrările legislative sunt dificile nu prin constatarea unor fapte, ci prin îndepărtarea pricinilor care le-au condiționat.

O mie de drumuri duc spre rătăcire; spre adevăr - unul singur.

Răbdarea este amară, dar fructele ei sunt dulci.

Așa cum primul pas spre bine e să nu faci rău, primul pas spre fericire e să încerci să nu suferi.

Fericirea este o stare neschimbătoare inaccesibilă omului în această lume. Totul pe acest pământ e miscarea neîntreruptă care nu permite nimănui să ia o formă constantă. Totul se schimbă în jurul nostru. Și noi înșinene schimbăm și nimeni nu poate fi sigur că mâine îi va plăcea ceea ce îi place azi. De aceea, toate gândurile noastre de fericire în această lumese dovedesc a fi niște himere.

Cel mai fericit este acela care îndură cel mai bine durerea; cel mai nefericit este cel care simte cel mai puțin plăcerea.

Cele mai mărețe fapte virtuoase au fost săvârșite din dragoste de țară.

Vanitatea seamănă foarte mult cu un balon umplut cu aer, din care se năpustește afară furtuna imediat ce-l înțepi.

Vanitatea - iată izvorul și începutul tuturor pasiunilor noastre; ea se naște împreună cu noi și nu ne părăsește până în ultimele clipe ale vieții.

Bogăția e necesară, poate, ca să dăm o bucată de pâine celor săraci; dar poate că dacă nu ar fi existat bogăția, nu ar fi existat nici săraci.

Lauda îi corupe pe acei care o îndrăgesc.

Tristețea, dorul, părerea de rău, disperarea unor nenorociri trecătoare și care nu-și fac cuib în suflet; și experiența ne învață cât de înșelător este un sentiment amar, sub puterea căruia credem că nenorocirile noastre sunt veșnice. Viața în sine nu înseamnă nimic; prețul ei depinde de cum o folosim.

Prima regulă: inimii omenești îi este propriu să se pună nu în locul acelora dintre oameni care sunt mai fericiți decât noi, ci umai în locul acelora care sunt mai demni de milă decât suntem noi înșine.

Prima recompensă a dreptății este conștiința de a fi procedat just.

Adresați-vă celui pe care îl educați potrivit vârstei. Nu-l lăsați nici măcar să-i treacă prin cap faptul că ați avea vreo putere asupra lui.

Nimic nu atrage după sine mai multă nerecunoștință ca favoarea pentru care niciun fel de recunoștință nu ar fi suficient de mare.

Niciodată, spun filozofii, adevărul nu va dăuna oamenilor: aceasta este o dovadă serioasă a faptului că ei nu spun adevărul.

Cel care nu se teme de moarte nu poate fi necinstit.

Să nu amestecăm vârstele, așa cum amestecăm anotimpurile: trebuie să fim noi înșine în orice moment și să nu ne împotrivim naturii, fiindcă eforturile zadarnice ne consumă viața și ne împiedică să ne folosim de ea. O faptă rea ne chinuiește nu imediat ce-a fost săvârșită, ci atunci când, după multă vreme, îți amintești de ea din pricină că amintirea ei nu se stinge.

Ne naștem slabi - avem nevoie de forță; ne naștem neputincioși - avem nevoie de ajutor; ne naștem neînțelegători - avem nevoie de înțelepciune. Tot ceea ce nu avem la naștere și fără de care nu ne putem descurca, devenind maturi, obținem prin educație.

Tinerețea - iată timpul însușirii înțelepciunii, iar bătrânețea - timpul punerii ei în practică.