Samuel Johnson

Există o regulă generală în poezie, care cere ca toți termenii apropiați ai artei să se topească în impresia generală, pentru că poezia trebuie să vorbească un limbaj universal.

Poetul trebuie să lase la o parte deosebirile mărunte (pe care un om le-a remarcat, poate, dar altul nu) în favoarea acelor caracteristici care sunt tot atât de evidente și pentru cel care observă atent și pentru cel care se uită într-o doară.

Datoria poetului e să examineze nu individualul, ci specia; să observe proprietăți generale și fenomene cuprinzătoare; el nu numără câte dungi are o floare de lalea, nici nu descrie diferitele nuanțe în culoarea verde a pădurii... El trebuie si înfățișeze, când pictează natura, acele trăsături proeminente și izbitoare care aduc originalul în mintea tuturor...

Limba este haina gândurilor.

Nu pot suporta omenirea, pentru că mă consider unul dintre cei mai buni reprezentanți ai ei și știu că nu știu nimic.

Mai degrabă o să-i încredințez banii mei unui ciunt care nu poate fura fizicește, decât unui om cu cele mai înalte principii.

Niciodată nu am avut dorința de a discuta cu un om care scrie mai mult decât citește.

Nu cunosc nimic altceva mai plăcut și mai instructiv decât compararea experienței cu speranța sau observarea diferenței dintre idee și realitate.

Nu mi-aș dori să trăiesc cu un om care minte când este treaz și căruia trebuie să-i torni un păhărel pentru a scoate adevărul din el.

Trăiesc ca să scriu și scriu ca să trăiesc.

Voi lupta pentru a vedea suferințele lumii, întrucât priveliștea aceasta este absolut necesară fericirii.

Pentru a-ți întări argumentul, trebuie să ridici vocea.

Ce altceva este istoria omenirii, dacă nu o povestire lungă despre idei nerealizate și sperante neîmplinite?

Onestitatea fără erudiție este slabă și lipsită de sens, dar erudiția fără onestitate este foarte periculoasă.

Cu cât avem mai puține neajunsuri, cu atât suntem mai îngăduitori cu neajunsurile altora.

Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât aștept mai puțin de la ei. De aceea, acum este mai ușor decât înainte să obțină laude din partea mea.

Omul care nu se iubește, nu merită nici dragostea noastră.

Omul care stă în gazdă la altul o săptămână, îl transformă pe acesta într- un sclav, timp de o săptămână.

Omul ar prefera ca despre el să se vorbească o sută de neadevăruri, decât un singur adevăr neplăcut.

În nenorocire, omului i se pare întotdeauna că îl compătimiți prea puțin.

Omul se va supune oricărei puteri care-l va elibera de tirania bunului plac și a întâmplării.

Omul este dispus să se plângă de nerecunoștința celor care l-au depășit.

Citatele din autorii antici sunt parola oamenilor învățați din întreaga lume.

Să-ți păstrezi propriul secret este un lucru înțelept, dar să aștepți să-l păstreze și alții este un lucru stupid.

O nepăsare încăpățânată - iată ultimul refugiu al vinovăției.

Deștept vrea să fie oricine; cei ce nu reușesc umblă cu șiretlicurile aproape tot timpul.

Plăcerea pe care ne-o oferă un interlocutor bun nu depinde nici de cunoștințele, nici de virtuțile acestuia.

Oferim exact atât respect cât ni se cere.

Am două motive foarte serioase pentru a nu publica lista abonaților mei: în primul rând, am pierdut toate numele; iar în al doilea rând, mi-am pierdut toți banii.

Cel ce se subestimează, subestimează și pe alții, și cade astfel în depresie.