Johann Gottfried von Herder

Arta stă în firea omului. Toate dispozițiile lui pot și trebuie să dobândească cu timpul forma desăvârșirii artistice.

Forma poetică mai ales este atât de dependentă de gând și de simțământ, încât fără acestea se prezintă doar ca un bloc frumos dăltuit.

Forma înseamnă mult în artă, dar nu tot. Cele mai frumoase forme ale antichității sunt însuflețite de un spirit, o idee mare, care face din formă forma și se dezvăluie în ea ca în trupul său. Înlăturați sufletul acesta, și forma este o mască...

Munca este un balsam tămăduitor, un izvor al virtuții.

Nu pedeapsa e rușinoasă, ci infracțiunea.

Frumusețea nu are nevoie de podoabe suplimentare și cel mai mult o împodobește lipsa podoabelor.

Măreția adevărată se bazează pe înțelegerea puterii proprii, cea falsă, pe cunoașterea slăbiciunilor altora.

Din istorie acumulăm experiență, în baza căreia se formează cea mai vie parte a minții noastre practice.

Cunoașterea gândurilor inteligente este un exercițiu excelent, aceasta fertilizează mintea și ascute gândirea.

Dacă limba omului este slabă, greoaie, încâlcită, neclară, needucată, atunci probabil și mintea este la fel, pentru că omul gândește doar prin intermediul limbii.

Cei mai mari tirani de pe pământ sunt întâmplarea și timpul.

În ce constă educația omenească? Pe ce trebuie să se bazeze ea? Pe măsură. Ei i se supun toate legile naturii, la fel ca și toate conceptele noastre clare și corecte, sentimentele noastre frumoase și nobile de aplicare a fortelor noastre în favoarea bunătății, fericirii și delectării noastre: doar măsura ne hrănește și ne educă, măsura formează și păstrează creația.

În singurătate, omul este o ființă neputincioasă, dar în comuniune cu ceilalți devine puternică. Privirea pătrunzătoare a prietenului, capabilă să ajungă până în inimă, sfatul lui, mângâierile lui îndepărtează și ridică tot ceea ce-l apasă.