Johann Gottlieb Fichte

Mai bine voi numdra boabe de mazăre, decât să studiez istoria.

Omul este menit să trăiască în societate, el trebuie să trăiască în societate; el nu este un om deplin și se opune firii sale, dacă trăiește izolat; este important să nu confundăm societatea cu societatea aparte, determinată empiric, și care se numește stat. Viața în cadrul statului nu este un scop absolut al omului. Organizarea statală a unei epoci anume este rezultatul destinelor ei anterioare.

Există doar o singură filozofie, la fel cum există o singură matematică.

Autoperfecționarea prin intermediul influenței libere a celorlalți asupra noastră și perfecționarea altora prin intermediul influenței noastre asupra lor în calitate de ființe libere - iată care e menirea noastră în societate.

Nu stă în puterea mea să simt sau nu o anumită pornire. Stă în puterea mea însă dacă o voi satisface sau nu.

Existența exterioară a lui Dumnezeu este fundamentală, ca și cea interioară: ele sunt indestructibile și egale una cu cealaltă, iar această existență divină exterioară îl constituie conținutul cunoașterii, doar în ea se conține lumea și tot ce există.

Statul și toate instituțiile omenești, care sunt doar un mijloc, tind către propria lor distrugere: scopul oricărui guvern este să facă guvernul de prisos. Orice realitate este activă, și tot ce este activ este real. Noi nu acționăm ca urmare a cunoașteri, ci cunoaștem, fiindcă suntem meniți să acționăm.

Toți indivizii care aparțin speciei umane se deosebesc între ei; un singur lucru îi face asemănători, și anume țelul lor ultim - desăvârșirea.

Omul are diferite năzuințe și aptitudini, iar menirea fiecăruia este să-și dezvolte aptitudinile în măsura posibilităților.