George Gordon Byron
George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron (22 ianuarie 1788, Londra — 19 aprilie 1824, Missolonghi, Grecia) unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, alături de Percy Bysshe Shelley și John Keats, contemporani ai săi.
Magyar29
Română26
Ce-i poezia, dacă nu creație / dintr-un prisos de nobile simțiri, / sau supraomenească aspirație / de-a deveni' al noii omeniri / nou Prometeu care aduce focul / din cer.
Drept epitaf, doar numele, mi-l vreau: / de n-o putea să-mi încunune lutul, / eu altei glorii n-o să-i cer tributul. Doar numele vreau monument să-mi fie / prin el etern, sau mort pentru vecie.
E plăcut să citești scrisori vechi, pentru că nu mai trebuie să răspunzi la ele.
E plină dragostea de-afecțiune, călită în ispite, dar și-n amărăciune. Neșovăielnică la despărțire, străină de mândrie. E-aceeași - o minune - pe vecie.
Cine nu-și iubește țara, nu poate iubi nimic.
Lacrimile femeilor sunt mișcătoare, iar ale bărbaților sunt din plumb topit; pentru că lacrimile sunt o ușurare pentru femei, dar pentru noi, o tortură.
Să ștergi, cu dragoste, o lacrimă a celui care plânge, e mai de preț decât să scalzi întreaga lume-n sânge.
Rănile din dragoste nu ucid întotdeauna, dar nici nu se vindecă niciodată.
Există oare speranță fără un pic de frică?
Este adevărat că la 50 de ani, rar te poti baza pe o dragoste reciprocă, dar nu e mai puțin adevărat că la această vârstă poți avea parte de foarte multe cu numai 50 de monede de aur.
Sărutul între femei simbolizează doar faptul că nu au nimic altceva de făcut în acel moment.
Noaptea dă strălucire stelelor și femeilor.
Cântărețul nu trebuie să stea în apropierea celor care se află pe tron.
Trăim fiindcă Speranța apelează la Memorie și ambele ne înșeală.
Dragostea este vanitoasă și ambilioasă de la început și pântă la sfârșit.
Cine cunoaște mai multe, suferă mai mult. Pomul științei nu este oare și pomul vieții?
Sinceră este mâhnirea aceluia ce plânge în taină.
Din toate potecile care duc spre inima femeii, mila este cea mai scurtă.
Chiar și un roi de insecte înțeapă, când e să-și apere dreptul la viață.
Dacă tot e să greșim, măcar s-o facem după voia inimii.
Prietenia este o iubire fără aripi.
Amărăciunea este dascălul celor înțelepți.
Acolo unde suntem iubiți, acolo se află cuibul părintesc.
Omul, aflat in singurătate, se simte adesea mai puțin singur.
În tolba diavolului nu există o săgeată mai bună pentru inimă decât vocea blândă.
Binecuvântate fie zilele tinereții. Prin negura vremii, bătrânețea își amintește cu dragoste de ele. Bătrânul își amintește de diminețile însorite ale tinereții.
