Jean Racine

(22 decembrie 1639, La Ferté-Milon, azi în departamentul Aisne, Franța – 21 aprilie 1699 Paris, Franța) dramaturg francez.

Magyar16 Română27
Cel mai limpede ne văd defectele tocmai acei oameni cărora le face să ni le treacă cu vederea.
Eu îmi îmbrățișez rivalul nu doar cu scopul de a-l sugruma.
... A cui inimă nu e cuprinsă de durerea dorinței de a fi pe plac aceluia care o conduce?
La omul cu însușiri mediocre și virtutea e mediocră.
Tiranul e mieros cât timp e lipsit de putere.
Pasiunea, oricât a-i ascunde-o, se vede pe dinafară. Totul ne trădează: suspinul, mișcarea, vorba, privirea. Focul ascuns e de-o sută de ori mai puternic.
De frică, omul e în stare de orice.
Mai tare suferă aceia a căror durere e tăcută.
De semeni rău, culegi recoltă sângeroasă.
Nu ne stă-n putere să ne opunem poruncii zeilor. E datoria celor muritori să accepte judecata destinului atotputernic.
Ciuda legată de gelozie nu ascultă de rațiune.
În zadar te vei opune pasiunilor, sau furtunii.
Nu de puține ori, cadoul zeilor e otrăvit.
Ura pentru părinte se va răsfrânge și asupra fiului.
Acela care nu-i iubit, poate fi el necredincios?
Poporul se supune și își respectă regele, de obicei, până când nenorocirea l-a lovit pe rege; atunci el se revoltă și-și scutură lanțurile.
Iubirea e mai greu de-nfrânt decât o gloată de dușmani.
Cine trăiește cu evlavie, îi este necinstitului dușman.
Cum să ajungă cel curat la suflet să fie prefăcut?
Răul întotdeauna se-nfruptă din onoare, și suferă nevinovatul, iar acela care se jertfește pentru ceilalți, doar dușmănie și răutate primește drept răspuns.
Să-ți lași destinul în voia mâniei nu e un lucru cu minte.
Dacă hrăniți un șarpe, veți putea fi mușcati de el, când zilele i-ați prelungit.
Toți ce-i născuți pe lume o prețuiesc pe Afrodita.
Iubirea atotputernică ne poruncește și aprinde în noi văpaia pasiunii. Pe cine vrem să iubim, acela, vai, nu ne place; iar cel pe care-l blestemăm, ne face inima prizonieră.
Suntem mărinimoși, cu mâna largă când curge sângele altuia, și nu al celui drag!
Conducător e doar acela demn să fie, cui viața și onoarea, orbește, ostașul i le-nchină.
Credința nu există fără fapte: ele sunt măsura ei.