Alexander Pope

Cei care merită să fie lăudați, suportă mai ușor să fie criticați.

Omul e pe atât de înfumurat, pe cât de limitată îi este înțelegerea.

Cine minte nu-și dă seama de greutatea misiunii sale, fiindcă va trebuii să mai mintă, de încă douăzeci de ori ca să susțină prima minciună.

A încerca să-l influențezi pe omul vulgar cu cuvinte blânde și rafinate e totuna cu a încerca să cioplești cu briciul un bloc de piatră.

Cuvintele sunt asemenea frunzelor: copacul care face foarte multe frunze, dă foarte puține fructe.

Minții îi dau putere exercițiile, și nu liniștea.

Publicul e ignorant.

A te înfuria înseamnă a-ți vărsa mânia pentru greșelile altuia.

A cumpăra cărți numai pentru că sunt tipărite de un editor celebru e același lucru cu a cumpăra un costum nepotrivit cu anotimpul numa pentru că e făcut de un croitor vestit.

Spiritul de partid e o nebunie a celor mulți spre folosul câtorva.

A greși e o trăsătură a omului, a ierta, a zeilor.

Despre câtă importanță dă Dumnezeu bogăției se vede după oamenii cărora le-a dat-o.

Nu există niciun microscop care să mărească atât de tare ca ochii aceluia care se admiră pe sine

Unii oameni nu învață nimic, fiindcă înțeleg totul prea repede.

Lipsa modestiei e un defect al minții.

Opiniile noastre sunt ca ceasurile: fiecare arată o oră diferită, dar fiecare om are încredere în al său.

Oamenii cei mai creduli sunt cei mai serioși.

Speranța, care ne însoțește toată viața, nu ne părăsește nici măcar în clipa morții.

Ne-ar mira mai puțin că vecinii noștri umblă într-o companie de proastă calitate dacă ne-am aminti că, de obicei, oamenii nu-și caută însoțitori ca să asculte, ci ca să vorbească.

Marea unește țările pe care le separă.

Tăcerea e spoiala proștilor și viclenia înțeleptului.

Cel mai bun guvern e acela care guvernează, cât mai puțin.

Când oamenii, îmbătrânind, devin binefăcători, nu fac decât să jertfească lui Dumnezeu rămășițele diavolului.

Orice om se deosebește de altul și pe zi ce trece se deosebește de sine însuși.

În toată viața mea nu am întâlnit nici măcar un singur om care să nu fi îndurat necazurile aproapelui ca un creștin adevărat.

O nouă poruncă spunea: cei fericiți nu așteaptă, nimic, ca să nu fie dezamăgiți.

Toți proștii n-au stare dacă nu iau pe cineva în râs.

Noi toți plutim pe valurile oceanului; rațiunea ne servește drept busolă, iar pasiunile sunt vânturile care ne gonesc.

În toate partidele, adunările, sectele, cei mai grosolani sunt și cei mai fanatici.

În fiecare om e atâta trufie cât nu-l ajută mintea.