Molière

Orice s-ar zice, în om există ceva atât de neobișnuit, ce nu poate explica niciun savant.

Lovitura puternică a viciului e resimțită, când ajunge să fie cunoscută lumii întregi. Mustrarea e suportabilă, dar batjocura e de departe altceva. Nimic nu vrea să fie caraghios.

Fericirea senină poate plictisi, în viață e imposibil să eviți fluxurile si refluxurile: odată cu obstacolele se aprinde și iubirea mai tare, iar desfătarea e mai de preț.

Cel mai nesuferit lucru în dragoste e calmul.

Prefăcătoria îi solidarizează, pe cei pentru care fățărnicia este un istrument de cauțiune.

Sinceritatea nu-i un viciu.

Imită-i pe oameni în înclinațiile lor, urmează-le regulile, fii îngăduitor cu slăbiciunile lor, entuziasmează-te de faptele lor, - și vei face cu ei tot ce vrei; asta e cea mai bună cale, nu trebuie să te prefaci... Nu te teme de exagerări, asta va pricepe și cel mai deștept dintre oameni, ca și ultimul prost, va înghiți pe nemestecate cel mai curat absurd, cea mai limpede prostie, dacă hrana e învelită în lingușeală. Nu se poate spune că așa ceva e cinstit, dar trebuie să te adaptezi oamenilor de care ai nevoie. Dacă altă cale nu există, vinovat nu e cel care lingușește, ci cel care vrea să fie lingușit.

Lucrurile nu se mișcă din vorbe. Trebuie să acționezi, nu să vorbești, faptele rezolvă o dispută mai bine decât cuvintele.

O carte de înțelepciune face din prost mai prost.

Iubirea nu-i condusă de rațiune.

Nu există nimic mai dulce decât să înfrângi împotrivirea unei femei frumoase.

Fumul de tămâie nu te hrănește. Omenirii nu-i sunt de ajuns doar laudele, dă-i ceva mai consistent; cel mai bun mod de a stimula pe cineva e să-i pui ceva în mână.

Trebuie să trăim cinstit și să disprețuim cleveteala, iar intrigații să vorbească cât or vrea.

Nu există pe lume remediu împotriva bârfei.

Uneori iubim fără s-o știm, Si-adesea numim iubire o fantezie deșartă.

Oamenii tineri se poartă urât, fiindcă, cel mai adesea, sunt prost educați de părinți.

Viciile la modă par virtuți.

O dragoste geloasă seamănă mai degrabă cu ura.

Există, mincinoși plini de evlavie, la fel cum există viteji mincinoși. Luptătorii curajoși nu păcătuiesc prin fanfaronadă, iar evlavioși sunt aceia care ne dau un exemplu, și nu se poartă c-o fandoseală prefăcută.

Cine se teme exagerat de coarne, să nu se-nsoare - alt remediu nu există.

Cine nu și-a pierdut măcar o dată-n viață rațiunea?

Cine nu a știut ce-i iubirea, e ca și cum n-ar fi trăit.

Cine e întotdeauna mohorât, gelos și posac, Acela nu prea are succes în dragoste.

Cine a câștigat timp - a câștigat tot în final.

Morala se-ntărește, când carnea se-ofilește.

O femeie frumoasă își poate permite orice, femeii frumoase i se poate ierta orice.

Nu te umili.

Dacă ai fost adânc rănit în suflet, Plătește cu uitarea - așa ne spune mândria; Nu poți să uiți? Atunci, măcar prefă-te.

Când fata este dusă la altar cu sila, Și virtutea își află adesea sfârșitul. Fiindcă soțul poate fi liniștit în ce privește cinstea Numai dacă el însuși e demn de-a fi iubit. Și dacă soților ceva le crește-n frunte, Sunt singuri vinovați - nu soața și nici soarta.

Când vorbește un om înveșmântat în mantie și cu tichie pe cap, orice absurditate devine erudiție și orice prostie - un discurs rațional.