John Locke

Este una să arăți unui om că greșește, și alta să-l pui în posesia adevărului.

Viclenia este totuna cu absența rațiunii: nefiind în stare să-și atingă scopurile în mod direct, ea încearcă s-o facă prin escrocherii și pe căi ocolite; nenorocirea e că viclenia te ajută o singură dată, după care devine o piedică.

Între oameni cu o educație identică există o mare inegalitate în ce privește posibilitățile.

Intelectul, asemenea ochiului, ne dă posibilitatea să vedem și să percepem toate celelalte lucruri, dar nu oferă niciun fel de informații despre sine însuși: e nevoie de îndemânare și efort să-l așezăm la o oarecare distanță și să-l transformăm în propriul său obiect.

Familiarizarea cu lucrurile din jur ne stinge uimirea, dar nu ne scapă de ignoranți.

Viciul nu stă în faptul că ai dorințe, ci în incapacitatea de a le supune regulilor rațiunii; nu e vorba, așadar, de faptul că aveți sau nu anumite înclinații, ci de capacitatea de a le guverna sau de a renunța la ele.

Bunăstarea întregului popor depinde de corecta educare a copiilor.

Scopul principal al intrării oamenilor într-o societate este năzuința de a se folosi în mod pașnic și lipsit de pericole de propria avere, iar legile care reglementează acea societate sunt principalul instrument și cale în vederea acestui lucru.

Învățarea științelor înlesnește dezvoltarea virtuților la oamenii cu bune aptitudini spirituale; la oamenii care nu sunt înzestrați cu astfel de aptitudini, ea duce doar la faptul că aceștia devin mai proști și mai neînvățați.

A avea autoritatea unui dictator și a-i face pe ceilalți să accepte orice drept principiu înnăscut care poate servi pedagogului, înseamnă a avea putere asupra oamenilor.

Nimic nu pătrunde atât de fără știre și de adânc în sufletul omului ca exemplul: orice trăsătură rea pe care oamenii au băgat de seamă că o au și pe care și-au trecut-o cu vederea, le inspiră doar dezgust și rușine când li se înfățișează dinaintea ochilor, dar la alții.

Nimănui nu i-a reușit până acum să fie atât de viclean, încât să-și poată ascunde această calitate.

Zeflemeaua e cel mai rafinat mijloc de a înfățișa defectele celorlalți.

Nu se poate să nu ne placă o purtare omenoasă, prietenoasă și politicoasă, oriunde am întâlni-o. O fire liberă și sigură pe sine, care nu e josnică și îngustă, care nu e arogantă și obraznică, neatinsă de niciun mare defect, acționează cu farmec asupra oricui.

Cu toții suntem cameleoni în felul nostru, împrumutând culoarea lucrurilor alături de care ne aflăm.

Curajul este paznicul și sprijinul tuturor celorlalte virtuți, iar cel lipsit de curaj e puțin probabil să fie ferm în îndeplinirea datoriei și să manifeste toate calitățile unui om cu adevărat onorabil.

Din analiza propriei noastre persoane și a ceea ce aflăm cu precizie din propria noastră constituție, intelectul nostru ne conduce la aflarea acelui adevăr incontestabil și neîndoilenic că există o ființă veșnică, atotputernică și atotștiutoare. Nu e important cum se numește, fie chiar și „Dumnezeu”, inportantă e existența ei. Adevărul, asemenea aurului, nu e mai puțin prețios, doar pentru că a fost de curând scos din mină.

O parte importantă a eticii ar putea fi formulată cu o asemenea limpezime capabilă să dea omului care gândește atât de puține motive de îndoială, pe cât de puține îndoieli îi ridică demonstrațiile matematice.

Exemplele proaste acționează, fără îndoială mai eficient decât regulile bune.

Virtutea este aplaudată nu pentru că e dată prin naștere, ci pentru că este utilă.

Acțiunile oamenilor sunt cei mai buni tălmaci ai gândurilor lor.

Nouăzeci la sută dintre oamenii cu care ne întâlnim sunt așa cum sunt - buni sau răi, de folos sau inutili -, datorită educației.

Douăzeci de greșeli pot fi iertate mai ușor decât o singură nesocotire a adevărului.

Voința și dorința nu trebuie amestecate... Eu vreau să fac ceva ce înclină într-o directie, în timp ce dorința înclină în altă direcție, cu totul opusă.

Probabilitatea repară neajunsurile cunoașterii.

Marea artă de a învăța multe constă în a te apuca dintr-odată de cât mai puține.

La omul prost educat, curajul devine bădărănie, erudiția, pedanterie, spiritul, bufonerie, simplitatea, grosolănie, blândețea, lingușeală.