Daniel Defoe

Ce îl salvează pe unul, pe altul îl duce la pieire.

Omul nu e suficient de înțelept să se mulțumească cu ce are.

Omul este o creatură mai puțin prevăzătoare, mai ales când se apucă să afirme că e fericit sau când e de părere că poate trăi după cum îi dictează mintea.

Un gând bine exprimat sună, bine în toate limbile.

Așa e făcută firea omenească: nu știm niciodată cu adevărat în ce situație ne aflăm până ce nu simțim pe propria piele o situație mai rea decât cea actuală, și niciodată nu prețuim bunurile pe care le avem până, când nu le pierdem.

Frica este o boală care slăbește sufletul, așa cum suferințele fizice slăbesc corpul. Frica de pericol e de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul însuși.

Gradul cel mai înalt al înțelepciunii omenești constă în capacitatea de adaptare la împrejurări și în menținerea calmului în pofida amenințărilor din afară.

Să rămâi fără prieteni e cea mai amară nefericire, după sărăcie.

Nu-i păcat să-l înșeli pe diavol.

Niciodată nu-i târziu să te deștepți.

Nefericiții nu au prieteni.

Nu de puține ori, nostalgia după o bucurie pierdută poate să întunece toate celelalte plăceri ale lumii.

La ce decizii absurde îl duce frica pe om! Frica anulează capacitatea de a dispune de acele mijloace pe care rațiunea ni le propune spre ajutor.

Proasta utilizare a bunurilor materiale este adesea o cale sigură spre cele mai mari nenorociri.

Un sfetnic bun poate readuce omul la viață, el insuflă curaj celui slab și trezește în mintea omenească capacitatea de a acționa în modul cuvenit.

Toate văicărelile noastre pentru ceea ce nu avem provin dintr-o recunoștință insuficientă față de ceea ce avem.

În clipele de ezitare, urmează cu îndrăzneală vocea interioară, dacă o auzi, chiar dacă nimic în afară de această voce nu te sfătuiește să procedezi așa cum îți dictează ea.

Dacă vei căuta bine, vei găsi în orice situație ceva mângâietor.

Teme-te de furia omului răbdător.