René Descartes

Cel ce iubește adevărul trebuie măcar o dată în viață să se îndoiască de toate.

Nu e cu putință să născocești ceva atât de original și de incredibil care să nu fi fost deja spus de vreunul dintre filozofi.

Deși numai oamenii proști și ignoranți nu sunt capabili din fire să se mire, totuși, capacitatea de a se mira nu merge întotdeauna mână în mână cu gradul de înzestrare spirituală.

Izolarea trebuie căutată în orașele mari.

Cei care au conștiința și simțul propriei valori nu se tem că alții sunt mai deștepți mai învățați, mai frumoși decât ei. La fel ei nu se consideră cu mult superiori acelora pe care, la rândul lor îi depășesc, fiindcă li se pare că toate acestea au foarte puțină importanță în comparație cu bunăvoința pentru care se respectă pe sine și pe care ei presupun că, o are fiecare om.

Năzuiește întotdeauna să te birui mai degrabă pe tine însuți decât soarta și să-ți schimbi mai degrabă propriile dorințe, decât ordinea din lume. Rușinea e o formă de tristețe bazată pe dragostea de sine și care se petrece din teamă față de condamnarea din partea celorlalți.

Rațiunea este ca o lentilă, cu care aprinzi focul și care, deși se înfierbântă, rămâne tot rece.

Nu există o activitate mai fertilă decât cunoașterea de sine.

Nu-ți dori nimic ce nu poți realiza tu însuți; realizarea ta supremă e libertatea. Ea nu te poate face să fii frumos, bogat, respectat, puternic și fericit în ochii întregii lumi, ea te poate face doar liber. Ea nu te face stâpânul lucrurilor, ci stăpân asupra ta însuți.

Speranța reprezintă tendința sufletului de a se autoconvinge că cele dorite se vor împlini. Iar teama este înclinația sufletului care se convinge pe sine că dorința nu se va împlini.

Înțelepciunea înseamnă nu numai chibzuință în treburile practice, dar și o cunoaștere desăvârșită a ceea ce omul este în stare să cunoască.

Oamenii cu un caracter puternic sau generos nu-și schimbă dispoziția în functie de bunăstarea personală sau de nenorociri.

Adevărata măreție a sufletului, care îi dă omului dreptul să se respecte pe sine, constă mai mult în conștientizarea faptului că nu există nimic care să-i aparțină cu mai multă îndreptățire decât aceea că dispune de propriile sale dorințe.

Dintre două pasiuni omenești - dragostea și ura - o mai mare înclinație spre extremă manifestă tocmai dragostea. Ea e mai înfocată și, mai puternică si mai durabilă. Cu cât dragostea se aprinde cu mai multă pasiune, cu atât este mai neîndurătoare față de tot ce-i stă în cale și-o amenință, ea dă urii libertatea de a acționa în mai mult de o singură direcție și, prin aceasta, eliberează din sclavie nenumărate rele; că doar dragostea a dat naștere acelor semințe ale răului din care s-a ivit în cele din urmă focul pus Troiei.

Toate științele sunt atât de legate între ele, încât e mai simplu să le studiezi pe toate deodată, decât una dintre ele separat de celelalte. Cugetările înțelepților pot fi reduse la un număr foarte redus de reguli generale.

Oamenii remarcabili consideră că nu există rău mai mare decât lașitatea acelora care nu pot îndura cu tărie o nenorocire și, deși acestora le displac viciile, nu-i displac pe cei care se dedau la astfel de vicii, ci simt doar milă față de ei.

În filozofie, în legătură cu care toți recunosc că nu este încă suficient cercetați de oameni și poate fi încă îmbogățită cu multe descoperiri minunate, nu există o laudă mai mai vrednică decât aceea de a fi novator.

A conversa cu scriitorii din alte veacuri e același lucru cu a călători.