Firea chiar de-o izgonești Pe ușă nu-ți mai intră, ci pe geam! Firea asta în carnea noastră Din naștere Domnul a plantat-o: De aceea, pân la moarte, la femeie Trage ființa bărbătească. Nu s-ar fi prelungit pe lume altfel Stirpea omenească! Cu binele și mângâierea, Pe bărbat îl poți schimba.
