Petru Abelard

Eu am fost familiarizat cu studierea filozofiei încă aproape din fașă.

E mai potrivit să te bazezi nu pe o muncă meticuloasă, ci pe rațiune.

Dacă facem încercarea de a demonstra că unele și aceleași cuvinte sunt folosite de diferiți autori în înțelesuri diferite, vom găsi cu ușurință soluția la multe contradicții.

Școlile actuale sunt inutile dacă le judecăm după rezultate. Se predă doar știința de a depozita vorbe fără sens, de parcă e mai important ca oile să behăie, decât să se hrănească.

Nu trebuie să crezi în ceva ce nu ai înțeles mai întâi.

Nu părerea oamenilor, ci argumentele rațiunii - iată formula universală de căutarea a adevărului.

Se cuvine ca adevărul să fie ținut secret ca să-l ferim de vulgarizare.

Logica m-a îndepărtat de lume.

Există regului fără excepție, ca de pildă: în orice discuție filozofică, autoritatea trece pe ultimul loc sau nu este deloc luată în seamă.

Dacă după studierea doctrinelor filozofilor am începe să le judecăm viața, am descoperi care este regula religiei adevărate. Ca și apoștolii, ei au putut să renunțe la tot. Cine se compară cu Diogene în privința disprețului față de lume?

Dacă în vreo carte ceva ne uimește și ni se pare absurd, să nu ne grăbim să zicem: „Autorul acestei cărți e departe de adevăr”. E mai corect și mai potrivit să recunoaștem că în scriere s-a strecurat o inexactitate, sau că interpretul a greșit, sau că noi înșine nu am înțeles până la capăt cele citite.

Binele constă chiar și în aceea ca nimeni să nu facă binele, dacă ceea ce face nu corespunde niciunei porunci dumnezeiești.

Bunăstarea îi face întotdeauna pe proști aroganți, iar un cămin pașnic și lipsit de griji slăbește puterea spiritului și-l îndreaptă către ispite banale.

Nu e rațional să judeci gândurile și puterea de înțelegere ale cuiva după gândurile și puterea de înțelegere ale altuia