Roger Bacon

(1219 - 1292), supranumit „Doctor mirabilis”, a fost unul dintre cei mai mari filosofi ai Evului Mediu.

Magyar3 Română49
Ce e receptat prin simțuri produce un efect mai puternic asupra memoriei și e mai ușor reținut decât ceea ce e receptat pe cale intelectuală.
În ceea ce privește roadele directe ale popularității, înțelepciunea face de departe loc, în acest sens, elocvenței.
Lectura îl face pe om cunoscător, conversatia, ingenios, iar obiceiul de a scrie, precis.
Un om cinstit și cumsecade nu va putea niciodată, cu niciun chip, să-i îndrepte și să-i reeduce pe oamenii necinstiti și răi, dacă el însuși nu a explorat toate ascunzișurile și profunzimile răului. Fiindcă oamenii stricați și necinstiți sunt convinși că cinstea și cuviința există doar din cauza lipsei de experiență și a naivității oamenilor și doar pentru că aceștia cred în feluriți propovăduitori și dascăli.
Naturii umane îi este proprie mai degrabă prostia, decât înțelepciunea. De aceea, și calitățile, care captivează prostia umană, au o putere de influență mai mare.
Omul crede mai repede în adevărul a ceea ce preferă.
Bine ar fi dacă oamenii, atunci când introduc ceva nou, ar urma exememplul vremurilor care au generat într-adevăr mari transformări, dar treptat și aproape pe nesimțite; în caz contrar, orice noutate va fi neașteptată. Și ca întotdeauna, noutatea le este unora mumă, iar altora ciumă.
Vârsta are legile sale, iar acestea trebuie avute în vedere: oamenii tineri sunt mai înclinați să născocească ceva decât să judece ceva, să înfăptuiască, decât să se sfătuiască, să treacă de la un lucru la altul, decât să se ocupe de un lucru anume.
Numai furia și frica obligă la aplicarea violenței.
Aceia care nu au prieteni față de care se pot destăinui sunt devoranții propriilor inimi.
Există trei izvoare ale nedreptății: violența ca atare, viclenia rău-intenționată care se ascunde sub numele legii și cruzimea legii însăși.
Cea mai acceptabilă dintre toate cauzele războiului e dorința de a răsturna tirania, sub presiunea căreia suferă oameni chinuiți și fără putere.
Omul modest asimilează chiar și defectele altuia, cel orgolios se bucură numai de ale sale.
Firea omului e cel mai ușor de descoperit în izolare, fiindcă atunci el se debarasează de orice aparență; în culmea pasiunii, fiindcă atunci își uită propriile reguli; și în situațiile noi, fiindcă atunci îl părăsește puterea obiceiului.
Într-adevăr, dacă denumim puterea asupra naturii „minune”, atunci ea, minunea, se manifestă cel mai bine în nenorociri.
Omul e cu atât mai mult bănuitor cu cât e mai puțin conștient de aceasta.
E foarte periculos să te atingi de conștiința necurată a oamenilor: atâta timp cât ei cred că faptele nu le sunt de nimeni știute, se pot schimba în bine, dar dacă vor înțelege că au fost demascați, vor persevera, purtându-se și mai urât.
Un tertip obișnuit: întemeietorii oricărei științe transformă neputința propriei lor științe în calomnii la adresa naturii.
Nimic nu e înfricoșător, afară de frica însăși.
Nu există nimic mai inteligent decât să faci astfel ca roata propriei tale minți să se învârtă împreună cu roata Fortunei.
Nu există în sufletul omului o pasiune, oricât de slabă, care să nu biruie frica de moarte. Răzbunarea triumfă asupra morții, iubirea o disprețuiește, onoarea o provoacă, durerea caută în ea refugiu, frica o anticipează.
Nu există înțelepciune mai mare ca oportunitatea. Nesocotind primejdiile, nu le micșorezi; mult mai des, ele te înfrâng nu în luptă dreaptă, ci luându-te prin surprindere. În cazul unei primejdii, e mai bine să-i ieși în întâmpinare la jumătatea drumului, chiar dacă aceasta nu s-a apropiat, decât să o aștepți prea mult, fiindcă de la prea multă veghe ți se face somn.
E fără îndoială că cele mai bune inițiative, care au adus cel mai mare folos societății, au provenit de la oameni neînsurați și fără copii.
Nu se poate nega faptul că împrejurările exterioare favorizează fericirea omului. Dar soarta omului se află în primul rând în propriile sale mâini.
Să te bucuri de fericire e un bine extraordinar, să ai posibilitatea să o oferi și altora - e mai presus de orice.
Cea mai des întâlnită cauză exterioară a fericirii unui om este prostia altuia, fiindcă nu există alt mijloc de a prospera afară de greșelile altor oameni.
Furnica este o creatură înțeleaptă în sine, dar este dăunătoare în livadă sau grădină. La fel, oamenii peste măsură de orgolioși sunt dăunători societății. Alege calea de mijloc rațională între orgoliu și datorie față de societate.
Mulți, gândindu-se ce pot cumpăra cu prețul bogăției lor, se vând înainte de toate pe sine.
Mila nu este niciodată exagerată.
Oamenii șireți disprețuiesc știința, cei simpli i se închină, iar cei înțelepți o folosesc.