Democrit

(anii 460 î.Hr., Abdera, Macedonia și Tracia, Grecia – anii 360 î.Hr., Grecia) filosof grec presocratic.

English1 Magyar32 Română46
Mulți dintre cei care săvârșesc faptele cele mai rușinoase vorbesc minunat.
Pe acela care nu iubește pe nimeni, cred că nu-l iubește nimeni.
Cine a avut noroc de un ginere bun, a câștigat un fiu, cui i s-a nimerit unul prost, și-a pierdut și fiica.
Legile sunt o invenție prostească. Legile le fac oamenii, iar natura - atomii și vidul.
A trăi prost, nechibzuit, fără reținere nu înseamnă a trăi rău, ci a muri încet.
Viața fără petreceri e ca un drum lung fără hanuri.
Cine vrea să fie bine dispus să nu se apuce de multe treburi nici în viața personală, nici în cea socială, și orice ar face să nu năzuiască dincolo de propria putere și fire.
Să dorești ceva peste măsură te face să semeni cu un copil, nu cu un bărbat.
Chiar dacă ești singur cu tine însuți, nu vorbi și nu face nimic rău. Învață să te rușinezi mai mult de tine însuți decât de alții.
Oamenii proști jură zeilor când nimeresc într-o situație fără ieșire. Când scapă de ea, oricum nu-și țin jurământul.
Trebuie să împiedici săvârșirea unei fapte nedrepte. Dacă nu suntem în stare să facem aceasta, trebuie ca măcar să nu o înlesnim.
Binele nu stă în a nu face ceva nedrept, ci nici măcar în a dori aceasta.
Sărăcia și bogăția sunt cuvinte care denumesc nevoia și belșugul. Ca urmare, cine are nevoie nu e bogat, iar cine nu are nevoie, acela nu e sărac.
Se întâmplă ca și casa și averea să fie bolnave asemenea corpului.
Bogat e acela care are puține dorințe.
Înțelept e acela care nu se întristează în legătură cu ce nu are, ci se bucură de ceea ce are.