Tucidide

Eu nu îi blamez pe cei care tind către putere, ci pe aceia care sunt prea grăbiți să i se supună. Fiindcă omul prin natura sa mereu dorește să-i domine pe cei care i se supun.

Succesul în război nu depinde de arme, ci de mijloacele financiare a căror existență dă utilitate armelor.

Doar o teamă comună face ca o alianță să fie de încredere.

Femeia despre care bărbații vorbesc cel mai puțin, atât cu dispreț cât și cu laudă, e cea mai demnă de respect.

Consideră că fericirea e libertatea, iar libertatea, curajul.

Săgețile ar fi mult mai de preț dacă ar ști să-i deosebească pe oamenii curajoși. (Răspunsul unui prizonier atenian întrebat de învingător dacă pe câmpul de luptă au căzut și oameni curajoși).

Frica șterge memoria.

La agresiune trebuie să răspunzi cu agresiune.

Chibzuința și vistieria plină sunt cele mai de preț pentru un succes militar.

Înflorirea unei cetăți în întregul ei aduce mai multe foloase fiecărui cetățean luat în parte, decât bunăstarea câtorva persoane pe fondul decăderii generale.

Recunoașterea sărăciei nu e o rușine, dar e rușinos să nu încerci să scapi de ea prin muncă.

În timpul vieții, oamenii viteji stârnesc invidia, iar morților (fiindcă aceștia nu mai pot fi a nimănui rivali) li se aduc onoruri fără invidie.

Foarte rar se poartă un război după un plan gândit dinainte, dar foarte des războiul însuși își alege cursul și mijloacele în funcție de împrejurări.

Cel care a făcut un serviciu altcuiva e un prieten de nădejde, fiindcă acesta se străduiește să păstreze recunoștința meritată prin servicii viitoare. Din contră, omul copleșit de binefaceri se străduieș-te mai puțin: el înțelege că săvârsește o faptă bună nu din prietenie, ci din obligație.

Nimeni (...) nu este la fel de chibzuit atunci când concepe un plan ca atunci când îl pune în aplicare. În judecăți suntem fermi, iar în acțiuni ne lăsăm cuprinși de teamă.

Mediocritatea ignorantă dă naștere curajului nerușinat, iar socoteala lucidă, șovăielii.

Nu trebuie să-ți faci socotelile pe seama anticipării greșelilor adversarului.

Nu trebuie să te mândrești cu eșecurile întâmplătoare ale adversarului. Încrederea în sine trebuie s-o alimentezi doar atunci când i-ai răsturnat acestuia planurile.

Când încep un război, oamenii trec imediat la fapte de la care ar fi trebuit să se abțină o vreme, iar după ce suferă un eșec se apucă să chibzuiască.

Speranța este risipitoare din fire.

Oamenii iau cu mai multă însuflețire hotărârea de-a se lupta între ei, decât o fac în realitate pe câmpul de luptă, și-și schimbă dispoziția în funcție de mersul bătăliei.

Oamenii cred în adevărul laudelor aduse de alții doar în măsura în care ei înșiși se consideră în stare să săvârșească faptele mărețe atribuite lor. Și tot ce este mai presus de posibilitățile lor stârnește invidie și neîncredere.

Pe oameni (...) îi supără mai tare nedreptatea, chipurile, pricinuită lor, decât cea mai dură agresiune: în nedreptate ei văd desconsiderare din partea celor egali lor, iar în agresiune, necesitatea supunerii în fața celui mai puternic.

Orice cerință impusă, mică sau mare, împotriva celor egali ți se cheamă subjugare", dacă e stabilită înainte de hotărârea tribunalului.

Când regele Spartei, Arhidamus, l-a întrebat pe Tucidide cine e mai tare în lupta cu pumnii, el sau Pericle, acesta a răspuns: „Sincer nu știu; chiar dacă, l-aș pune jos el va demonstra că nu a căzut, îi va convinge pe toți cei de față și va câștiga”.

Istoria e o filozofie în exemple.

Dacă v-am pricinuit ca dușman atâtea nenorociri vă pot fi un prieten util. (Alcibiade către spartani)

Să ajungi la tiranie e nedrept, să renunți la ea e periculos.

Tiranului și atotputernicului unei cetăți, care domnește și peste alte orașe, tot ce i se pare avantajos e și rezonabil.

Cel mai departe ajunge cel care nu cedează în fața celui egal cu el, își păstrează demnitatea în fața celui mai puternic decât el și știe să se înfrâneze în fața celui fără apărare.