Mihail Vasilievici Lomonosov

Onoarea poporului rus cere ca acesta să-și arate capacitatea și priceperea în știință și ca patria noastră să se poată folosi de propriii ei fii nu numai când este vorba de vitejia militară sau de alte treburi importante, ci și în dezvoltarea științelor înalte.

Prin supunerea oarbă a părerilor unui om știința n-a suferit mai puțin decât din cauza invaziei barbarilor. Toți cei care lucrau pe țărâmul științei îl urmau numai pe Aristotel și luau drept adevăr părerile lui. Eu nu-l disprețuiesc pe acest filozof glorios și strălucit în vremea sa. Dar mă mir, nu fără regret, că există oameni care cred că un muritor este cu totul lipsit de păcate. Iată ce a constituit principala piedică în dezvoltarea științelor.

Politețea și complimentele nu au ce căuta în treburile de care depinde binele statului, mai ales când triumfă nedreptatea.

Ramura principală a științei naturii, fizica, stă astăzi pe o temelie proprie, iar raționamentele pe care le face se bazează pe experiențe neindoielnice și de multe ori repetate.

Victoria se naște doar dintr-un avânt fierbinte și viguros, din dragostea puternică față de țară, din îndrăzneală și energie. Și nu doar ditr-un avânt singular, ci, mai ales, din mobilizarea tuturor forțelor într-o ardere constantă capabilă să mute munții din loc, descoperă adâncimile neștiute și se ridică în lumina soarelui.

Cei care vor să găsească adevărul prin intermediul experienței se bazează doar pe propriile simțuri și nu vor afla nimic, fiindcă fie nu bagă de seamă ce este mai folositor și mai necesar, fie nu sunt capabili să se folosească de ceea ce văd sau percep cu ajutorul simțurilor.

Cei care scriu încâlcit fie își dau pe față ignoranța, fie încearcă să și-o ascundă. Ei scriu în chip confuz ceea ce înțeleg în chip confuz.

Rațiunea pătrunde în tainele universului cu ajutorul științei. Știința și experiența sunt doar mijloace de acumulare de material pentru rațiune.

Nu e mare lucru să poți observa greșelile altor oameni; să ofere ceva mai bun - iată ce se cuvine să facă un om destoinic.

Consider că experiența este mai presus decât miile de opinii produse doar de imaginație.

Nimic nu se întâmplă fără a avea niște motive suficiente.

Munca asiduă biruiește toate obstacolele.

Nu există ignorant care să nu poată pune atât de multe întrebări, încât nici cea mai învățată persoană să nu poată răspunde.

Nu vreau să fiu robul altcuiva în afară de Dumnezeul care mi-a dat rațiune.

Matematicianul care vrea să măsoare cu compasul voia lui Dumnezeu este lipsit de minte. La fel este și teologul care crede că poate învăța din Psaltire ce este chimia și fizica.

Știința este cunoașterea limpede a adevărului, iluminarea rațiunii, o bucurie imaculată a vieții, lauda tinereții, sprijinul bătrâneții, întemeietoarea orașelor, cetatea succesului la vreme de restriște, podoabă la vremuri fericite, un nelipsit tovarăș de drum credincios.

Piticul e tot pitic și în vârful muntelui, iar titanul e titan și în fundul prăpastiei.

Dragostea este puternică precum fulgerul, dar lovește neînsoțită de bubuitul tunetului. Loviturile ei cele mai puternice sunt plăcute.

Lenea este începutul tuturor viciilor și un obstacol în calea dezvoltări.

Cine nu poate face un lucru mărunt, nu este în stare de lucruri mărețe.

Cine ajunge la bătrânețe va suferi de bolile provocate de luxul din tinerețe, așa că trebuie să ne ferim de luxul abundent al tinereții.

Frumusețea, măreția și puterea limbii ruse provine din cărțile vechi. Aceste cărți au fost scrise atunci când nu existau reguli de compoziție. Strămoși noștri nu cunoșteau aceste reguli și nici nu se gândeau la apariția unor asemenea reguli.

Carol al V-lea împdratul imperiului Romano-German zicea că limba spaniolă este potrivită pentru a vorbi cu Dumnezeu, limba franceză, pentru a vorbi cu prietenii, limba germană, pentru a vorbi cu dușmanii, iar limba italiană, pentru a vorbi cu sexul opus. Dacă ar fi cunoscut limba rusă, ar fi înțeles că aceasta este potrivită pentru a vorbi cu toată lumea, fiindcă adună în sine splendoarea limbii spaniole, vivacitatea limbii franceze, sobrietatea limbii germane, gingășia limbii italiene și, pe toate acestea, bogăția și concizia limbilor latină și greacă.

Uneori tergiversarea înseamnă moarte.

Nu consider că este un păcat să te împotrivești chiar și tatălui tău pentru folosul universal și afirmarea științei.

Jurnalistul nu trebuie să dea niciodată prea multă importanță superiorității sale, autorității sale, valorii judecăților sale. Fiindcă activitatea pe care el o prestează este în sine neplăcută vanității acelora asupra căreia ea se exercită, jurnalistul nu ar avea deloc dreptate dacă le-ar provoca acestora neplăceri în mod conștient și i-ar determina să îi scoată în evidență lipsa de temeinicie.

Jurnalistul nu trebuie să se grăbească să respingă o ipoteză. Ipotezele sunt singura cale prin care oamenii remarcabili au reușit să descopere cele mai importante adevăruri.

Dacă muncești și depui eforturi să faci un lucru bun, după ce efortul încetează, binele rămâne. Dacă faci un lucru rău cu plăcere, rămâne răul, după ce dispare plăcerea.

Dacă aș vrea să citesc fără să știu literele, ar fi ceva lipsit de sens. La fel de lipsit de sens ar fi dacă aș vrea să judec fenomenele naturii, fără să am nicio idee despre cauzele lucrurilor.

Îndrăznește și apără-ți patria cu vitejie!