Georg Christoph Lichtenberg

Nu te abate nici măcar o zi de la țelul urmărit - iată modalitatea de a lungi timpul, ba chiar o modalitate veritabilă, dar de care este foarte greu să ne folosim.

Un indiciu incontestabil al unei cărți bune este că ea devine cu atât mai interesantă cu cât omul devine mai matur.

Oare nu este straniu că oamenii se luptă atat de des pentru religie, dar atât de rar trăiesc conform cerințelor ei?

Nu-ți forma o impresie prea sofisticată despre om, ci judecă-l simplu; nu-l considera nici prea bun nici prea rău.

Oare trăgând pe roată un ucigaș nu comitem aceeași greșeală ca și copilul care lovește scaunul de care s-a izbit întâmplător?

Nu trebuie să te culci înainte de a-ți aminti ce ai învățat peste zi. Ceea ce înțeleg eu prin cuvântul „învățat” se referă la încercarea de a-ți lărgi orizontul științei cu o cunoștință folositoare oarecare.

Slăbiciunile nu ne mai dăunează din momentul în care suntem conștienti de ele.

Aptitudinile noastre se dezvoltă tot mai mult și, în cele din urmă, e posibil ca omul să poată fi în stare a îndeplini orice, fără să-și dea seama că se transformă într-un animal gânditor. Raționalitatea ne apropie de starea animală.

A ști în mod concret că nimeni nu este cu totul fericit este, poate, cel mai scurt drum către fericire.

Trăim într-o lume în care un prost produce mai mulți proști deci câți înțelepți produce unul învățat.

Mulți cred că virtutea constă mai degrabă în regretarea greșelilor, decât în îndreptarea lor.

Lumea există nu ca s-o cunoaștem, ci ca să ne educăm în ea.

Omul care niciodată nu are timp, în general nu face nimic.

Cum e stăpânul, la fel e și sluga.

Cel care nu înțelege nimic în afară de chimie, nu înțelege suficient nici chimia.

Cel care are mai puțin decât își dorește trebuie să știe că are mai mult decât merită.

Roșesc oare oamenii în întuneric? De pălit sunt sigur c-o fac atunci când se sperie, dar de prima mă îndoiesc. Fiindcă ei pălesc numai pentru sine, dar de roșit o fac și pentru sine, și pentru ceilalți.

Cartea este o oglindă. Dacă în ea se uită o maimuță reflecția nu poate fi a unui om.

Fiecare din noi are felul său propriu de a greși, mai ales fiindcă, deseori, greșelile sunt rezultatul unei înțelegeri greșite.

Libertatea adevărată este cel mai bine caracterizată de abuzurile libertății.

Un om mediocru se adaptează mereu la opinia dominantă și la moda dominantă, și consideră starea actuală de lucruri unica posibilă și se raportează pasiv la orice.

A trăi împotriva voinței este ceva îngrozitor, dar și mai îngrozitor ar fi să devii nemuritor fără să ți-o dorești.

Sursa universală a fericirii noastre este încrederea în faptul că lucrurile care ne înconjoară sunt așa cum credem noi.

Mormântul este cea mai solidă cetate care ne poate proteja de loviturile destinului.

Zece fraze care au afectat rațiunea sunt mai ușor de tolerat decât o frază care a afectat inima.

Educația este un fel de naștere.

Dacă te vezi prin ochii altcuiva, nu doar că ajungi să te iubești, dar și să urăști.

Fericirea supremă, pentru care mă rog cerului în fiecare zi, e să fiu depășit în cunoștințe doar de oamenii înțelepți și virtuoși.

Cuvântul „erudit” conține uneori doar ideea că cineva a fost foarte instruit, dar nu și pe aceea că acesta a și învățat ceva.

Acumularea rapidă a cunoștințelor, fără participarea personală la procesul acumulării lor, nu este eficientă. Și erudiția poate produce doar frunze și niciun fel de fruct.