Claude Adrien Helvétius

(26 februarie 1715 - 26 decembrie 1771) filozof francez, unul dintre reprezentanții de seamă ai materialismului și senzualismului.

Magyar6 Română50
Memoria este ca o placă de bronz acoperită de semne pe care timpul le șterge pe nesimțite, dacă nu revenim adesea cu dalta.
Acela care disprețuiește laudele, merită să fie lăudat cel puțin pentru aceasta.
Adevărul nu se naște și nu apare decât din frământarea ideilor contrarii.
Continuu să studiez, educatia mea încă nu s-a încheiat. Când se va încheia oare? Atunci când nu voi mai fi în stare să studiez: după moarte. La drept vorbind, întreaga mea viață nu este decât o instruire continuă.
V-aș sfătui să ocupați locul din centrul Roții Norocului: chiar dacă nu o să puteți urca destul de sus, cel puțin nu o să coborâți prea jos.
Ce este morala? Știința despre înțelegerile stabilite de oameni pentru a trăi în comun într-un mod cât se poate de fericit. Scopul real al acestei științei e fericirea unui număr cât mai mare de oameni.
Omul este învățăcelul tuturor lucrurilor care-l înconjoară, al tuturor situațiilor în care este pus la încercare.
Adesea jertfim cele mai mari bucurii ale vieții pentru a ne mândri că le-am jertfit.
Plăcerea trebuie să fie o răsplată pentru muncă.
Vrei ca oamenii să te aprecieze? Prețuiește-le mintea.
Este nevoie de mai multă minte pentru a-ți reda ideile, decât pentru a le avea. Mulți oameni care sunt considerați înțelepți, scriu opere de o calitate inferioară.
Numai cel ce nu s-a studiat pe sine, se poate considera ferit de invidie.
Cei care vor să cunoască și să asculte diverse opinii sunt mult mai capabili ca de cunoașterea adevărului: asemenea calului care, după ce a străbătut țara în lung țara în și-n lat, o cunoaște mai bine decât calul legat la căruță și care merge întotdeauna pe un drum limitat.
Fericirea oamenilor constă în a îndeplini cu dragoste ceea ce ei au de făcut.
Fericirea constă nu atât în posesiune, cât în procesul de luare în posesiune a obiectului dorințelor noastre.
Justețea opiniilor și a faptelor noastre este întotdeauna o coincidență reușită a intereselor noastre cu interesele societății.
Cuvântul „virtute”, deopotrivă aplicat înțelepciunii, curajului, milei, are o semnificație nesigură, confuză. Însă el îți sugerează mereu ideea neclară despre o anume calitate folositoare societății.
Un gând puternic se exprimă cu tărie.
Cele mai mari minți fac cele mai mari greșeli. Astfel se transformă norii în furtună.
Rațiunea ne este dată pentru a sluji pasiunilor și nu pentru a ne lupta cu ele. Ea este sfătuitorul și nu tiranul lor.
Deprinderea cu o anumită impresie scade din intensitatea acesteia. Cu răceală mă uit la ceea ce văd de fiecare dată, una și aceeași frumusețe încetează, pentru mine, să mai fie frumusețe.
Frumusețea rar se întâlnește doar în gânduri.
Aproape toate punctele de vedere filozofice nu duc la nimic, oricât ar fi de minunate.
După vitejie nu există nimic mai admirabil decât recunoașterea lașității.
Este foarte greu să-l lauzi pe cel care merită pe deplin să fie lăudat.
Cel mai înalt dintre pitici, înconjurat fiind de alți pitici, se consideră un gigant care poate fi văzut de oriunde.
Fericirea egală înseamnă să fii învingător sau învins în lupta cu dragostea.
Societatea recunoaște și apreciază doar acele merite care sunt demonstrate la locul faptei... Cine vrea să știe concret ce merite are, poate afla acest lucru doar de la societate și, prin urmare, trebuie să se lase pe mâna judecății acesteia.
Adesea omul este prea înțelept pentru a fi măret. E nevoie de puțin fanatism pentru a obține faimă, atât în literatură, cât și în activitățile de stat.
Nu încape îndoială că fiecare om are, în mod indispensabil, cea mai bună opinie despre sine și, de aceea, ceea ce apreciem la alții e doar imaginea noastră și asemănarea cu noi.