Oamenii trebuie luați așa cum sunt; supărându-ne din cauza orgoliului lor înseamnă să ne plângem de vijelie de primăvară, de arșita verii, de ploile de toamnă și de înghețurile iernii.
Când prostul ocupă o funcție, toți îl tratează drept geniu. Când tulpina copacului ia forma lui Dumnezeu și e adusă în fața altarului, toți uită ci din același copac se fac și lemne de foc, iar pe Baal în fața altarului îl considerăm deopotrivă cu Dumnezeu.
Chiar și cele mai mici lucruri au relații nenumărate. Mintea umană fiind limitată, nu le poate înțelege cu ușurință, așa că presupune că relațiile pe care nu le observă, nici nu există.
Geniul este asemănător acelor ținuturi vaste în care se găsesc locuri puțin îngrijite și slab prelucrate: într-un astfel de spațiu mare nu poate fi prelucrat totul cu grijă. Numai oamenii cu mințile mici au grijă de tot: o grădină mică este ușor de întreținut.
În scrierile filozofice, pe primul, loc ar trebui să fie conținutul. Pentru a învăța, oamenilor trebuie fie să li se dea un nou adevăr, fie să li se arate relațiile care leagă adevăruri ce li se păreau fără legături unul cu altul.