Genii au fost oamenii noștri autentici, oamenii noștri remarcabili, conducători ai turmei proaste care îi urma de parcă s-ar fi supus sorții. Ei posedeau aptitudinea rară nu numai de a găsi soluții și de a gândi, dar și pe aceea de a cunoaște și a crede. Ei erau înclinați din fire să trăiască nu bizuindu-se pe zvonuri, ci pe anumite concepții. În timp ce unii, orbiți de aspectele exterioare ale lucrurilor, alergau fără rost prin iarmarocul uriaș al vieții, ei examinau esența lucrurilor și mergeau înainte asemenea unor oameni care au în fața lor o stea călăuzitoare și care pășesc pe cărări de încredere.
