Pierre Beaumarchais

Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (24 ianuarie 1732 – 18 mai 1799) ceasornicar, inventator, muzician, politician, refugiat, spion, editor, traficant de arme și revoluționar (atât francez cât și american). A fost totuși cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro.

Magyar7 Română64
Nu fără temei i s-a acordat fidelității femeilor o importanță atât de mare! Bunăstarea și răul din societate sunt influențate de comportamentul lor. Raiul sau iadul din familie sunt cauzate de acea bârfă care circulă în legătură cu femeile, iar această bârfă depinde numai de ele însele.
Cerul protejează întotdeauna nevinovăția!
Soțiile noastre cred că dacă ne iubesc, asta înseamnă tot. Și-au băgat acest lucru în cap și iubesc atât de mult, atât de mult iubesc (în cazul în care iubesc cu adevărat) și sunt atât de atente, atât de serviabile, întotdeauna și în toate situațiile, încât într-o bună zi, spre marea ta uimire, în loc să simți iar fericirea, începi să simți sațietate. Dacă vom căuta în altă parte acea plăcere pe care nu o găsim acasă, e din pricină că soțiile noastre nu posedă în suficientă măsură arta de a mentine în noi atracția față de a iubi de fiecare dată într-alt fel, de a reînvia... farmecul posesiunii prin farmecul diversității.
Cei mai vinovați sunt și cei mai generoși - aceasta este regula generală.
Nu trebuie în niciun caz să confundăm critica obișnuită, care reprezintă unul dintre cele mai nobile scopuri ale artei, cu satira infamă, îndreptată împotriva oamenilor: prima are avantajul de a îndrepta fără să insulte.
Pot oare liniștea și dragostea să convietuiască în aceeași inimă?
Dragostea pentru literatură elegantă este incompatibilă cu zelul pentru muncă.
Doar dulcele secret conferă farmec dragostei!
Cand te cuprinde frica în fața răului, începi deja să simți răul fricii.
Când se supără o femeie, nu căuta bun simț în spusele ei!
Un client cât de cât priceput își cunoaște întotdeauna cazul mai bine decât orice avocat: avocații se fac luntre și punte, se isterizează până la răgușeală, doar pentru a-și demonstra competența în absolut tot și toate, dar mai putin în cazul în speță, și, odată, cu acestea, sunt prea puțin mișcați de faptul că l-au adus pe client la sapă de lemn, i-au obosit pe ascultători și i-au adormit pe judecători...
Imediat ce s-a observat că, odată cu trecerea timpului, aiurelile vechi capătă un aer de înțelepciune, iar născocirile vechi, devenite subiect de cleveteală ușuratică, dau naștere unor adevăruri mari, ba chiar grandioase, lumea sa umplut de adevăruri câtă frunză și iarbă. Există un adevăr pe care-l cunoaște toată lumea, dar despre care nimeni nu vorbește, pentru că nu orice adevăr poate fi rostit. Există un adevăr pe care toată lumea îl ridică în slăvi, însă, nu din toată inima, fiindcă nu te poți încrede în orice adevăr. Ce să spunem de jurămintele îndrăgostiților, de amenințările mamelor, de promisiunile bețivilor, de promisiunile potentaților, de ultimul cuvânt al negustorilor? Și tot așa la infinit!
Fiecare om este întotdeauna copilul cuiva.
Pe oameni îi poți îndrepta doar înfățișându-i așa cum sunt în realitate.
Mai devreme sau mai târziu, intriga îl va pierde pe cel care a generat-o.
Este cunoscut faptul că esența cazului este domeniul părților aflate în litigiu, în timp ce forma ține de judecători.
Căsătoria este cel mai caraghios lucru dintre lucrurile caraghioase.
Obligați-l chiar și pe cel mai nepărtinitor judecător să-și judece propriul caz și veti vedea cum va interpreta el legile!
A trăi înseamnă a lupta - a lupta înseamnă a trăi.
Femeilor le place foarte mult să fie considerate neîndurătoare.
Dacă e să luăm în calcul toate virtuțile cerute unei slugi, oare câți stăpâni capabili să slujească se vor găsi?
Pentru atingerea scopului propus, spiritul întreprinzător este la fel de necesar ca și cunoașterea.
Mânia oamenilor buni nu este altceva decât o nevoie stăruitoare de a ierta.
Prostia și vanitatea merg mereu mână-n mână.
Prostiile din presă capătă putere doar când răspândirea lor întâmpină dificultăți.
Acolo unde nu există libertatea criticii, nicio laudă nu este plăcută.
În viață este o mare lege: unu-i păstor și altu-i rege! Nașterea-i o întâmplare Cugetul seamăn nu are. Atotputernicul domnitor Prin viață e trecător, Doar Voltaire e nemuritor.
Nu există leacuri care să vindece orice.
Vântul care stinge lumânarea, reaprinde focul în vatră.
La o anumită vârstă, oamenii cumsecade își iartă unul altuia greșelile, slăbiciunile și pasiunile năvalnice de odinioară care au condus la aparitia unei distanțe între ei, și cedează, locul unei afecțiuni gingașe.