François de la Rochefoucauld

Oamenii săvârșesc adesea binele doar pentru a căpăta posibilitatea să facă răul nepedepsiți.

Iubirea e una, dar are mii de copii.

Cine este prea sârguincios în cele mărunte, devine adesea incapabil de cele mărețe.

Prăbușirea tuturor speranțelor cuiva face plăcere și prietenilor, și dușmanilor.

Regii procedează cu oamenii ca și cu banul: le stabilesc prețul pe care îl cred de cuviință și toată lumea trebuie să-i accepte pe acești oameni după valoarea cursului, și nu după cea a valorii lor adevărate.

Când oamenii remarcabili se încovoaie în cele din urmă sub povara necazurilor îndelung suportate, ei arată prin aceasta că înainte îi sustinea nu atât forța spiritului, cât forța ambiției, și că eroii se deosebesc de oamenii obișnuiți doar printr-o mare vanitate.

Oricât de tare ne-am acoperi de rușine, avem aproape întotdeauna posibilitatea să ne restabilim bunul renume.

Cum putem cere cuiva să ne păstreze secretul, dacă noi înșine nu suntem în stare să-l păstrăm?

Oricât s-ar lăuda oamenii cu importanța realizărilor lor, acestea din urmă nu sunt, adesea, rezultatul unor planuri extraordinare, ci al purei întâmplări.

Oricât de pătrunzător ar fi cineva, nu poate pricepe răul pe care el însuși îl face.

Spre bătrânețe, neajunsurile minții devin tot mai vizibile, ca și neajunsurile înfățișării.

Adevărata elocvență e știința de a spune tot ce e necesar și nu mai mult decât e necesar.

Unii oameni seamănă cu cântecele: se demodează foarte repede.

Rafinamentul minții se arată în capacitatea de a linguși cu eleganță.

Dorința de a inspira milă sau admiratie - iată ceea ce, adesea, stă la baza sincerității noastre.

Există oameni cărora le e scris să fie proști: ei săvârșesc prostii nu numai din proprie voință, ci și din voia sorții.

Dacă e să judecăm iubirea după manifestările ei obișnuite, ea seamănă mai mult cu dușmănia decât cu prietenia.

Chiar și cei mai raționali oameni sunt chibzuiți doar în ce privește lucrurile neînsemnate; în treburile importante, rațiunea îi înșeală de obicei.

Ce încetează să mai aducă succes, încetează și să mai placă.

Toți se plâng din pricina memoriei, dar nimeni nu se plânge din pricina rațiunii.

Toate virtuțile se adună într-un interes ca râurile în mare.

A-i preamări pe regi pentru calități pe care aceștia nu le au înseamnă a-i insulta fără a fi pedepsit.

Cea mai sigură cale de a fi înșelat e aceea de a te considera mai viclean decât ceilalți.

Omul are mai multe defecte de caracter decât de gândire.

În societate, avem adesea succes mulțumită defectelor, și nu calităților noastre.