Epicur

Omul este nefericit fie din pricina fricii, fie din pricina pasiunii prostești și fără limite.

Muritorule, treci prin viață, dar nu te agăța de ea.

Acela care are multe motive să încheie socotelile cu viața e un om cu totul neînsemnat.

Trebuie să râzi și să filozofezi și, în același să te ocupi de gospodărie, să-ți folosești toate celelalte capacități și niciodată să nu te oprești din a rosti adevărul filozofiei.

Cel mai mare dintre rele, moartea, nu are nicio legătură cu noi, fiindcă atâta timp cât existăm, ea lipsește; când a sosit deja noi nu mai existăm.

Soarta se opune rar celui înțelept.

Trăiește neobservat.

Să mulțumim naturii că pe cele de trebuință le-a făcut ușoare, iar pe cele grele le-a făcut inutile.

Un înțelept nu e mai presus decât altul.

Necesitatea e o nenorocire, dar nu e nimic necesar în a trăi cu necesitate.

Nu te feri să faci mici servicii: se vor gândi că ești în stare și de mai mult.

Începutul și rădăcina oricărei plăceri este plăcerea stomacului, chiar înțelepciunea și altele asemenea ei au legătură cu el.

Chibzuința este începutul a toate și binele suprem. De aceea, ea e mai de preț decât filozofia.

Apleacă-te doar pentru a-i ridica pe cei căzuți.

Noi ne prețuim propriul caracter fiindcă e al nostru și ne preocupă dacă și alții îl prețuiesc; la fel ar trebui să prețuim și caracterul altora.

Înțeleptul nu se poate transforma într-un om lipsit de minte.

Doar înțeleptul este în măsură să judece în privința poeziei și a muzicii, chiar dacă el însuși nu scrie versuri.

Oamenilor le sunt necesare chiar și cele mai proaste legi, fiindcă în lipsa lor ei s-ar mânca unii pe alții.

Oamenii se jignesc unii pe alții fie din ură, fie din invidie, fie din dispreț; dar înțeleptul, cu ajutorul rațiunii, se află deasupra acestor lucruri. Odată ce a atins nivelul înțelepciunii, el nu se mai poate întoarce la starea opusă chiar și dacă s-ar preface. El este mai mult decât ceilalți expus pasiunilor, dar ele nu îi tulbură înțelepciunea.

Mai bine să fii nefericit alături de rațiune, decât fericit și lipsit de rațiune.

Cine îl sfătuiește pe cel tânăr să trăiască frumos, iar pe bătrân să-și încheie frumos viața, acela e lipsit de rațiune nu numai pentru că viața îi este dragă, ci și pentru că știința de a trăi frumos și de a muri frumos e una și aceeasi. Dar mai rău e cel care gândește în stilul lui Theognis: „E bine să nu te naști. Dacă tot te-ai născut, coboară grabnic în ținutul lui Hades”. Dacă el vorbește așa din convingere, de ce nu părăsește această viață? Căci dacă asta îi este hotărârea fermă, aceasta îi stă și în putere. Dacă vorbește în glumă, e o prostie, fiindcă subiectul nu se potrivește deloc cu așa ceva.

Cine nu-și amintește fericirea trecutului, acela e bătrân deja astăzi.

Cine se dă drept înfricoșător nu este eliberat de frică.

Să ai mereu în biblioteca ta câte o carte nouă, în beci o sticlă nouă, iar în grădină o floare nouă.

Nu poți trăi plăcut netrăind rațional, etic și drept, și, invers, nu poți trăi rațional, etic și drept, netrăind plăcut.

Îngrijește-te să ai mereu mai multă minte decât orgoliu.

Da, zeii există, fiindcă este evidentă cunoașterea lor; numai că ei nu există așa cum presupune mulțimea.

Toate dorinnțele trebuie supuse unui astfel de examen: ce se va întâmpla cu mine dacă se va împlini dorința, și ce va fi dacă nu se va împlini?

Satisfacția nu vine după cunoaștere, dar cunoașterea și satisfacția există în același timp.

În toate activitățile, rezultatul se coace la final, iar în filozofie, cunoașterea și plăcerea aleargă cot la cot.