Seneca

Vorba oamenilor e la fel cum le e și viața.

Vorbirea este ornamentul sufletului: dacă ea este cu grijă tunsă, machiată și garnisită, atunci e limpede că nici în suflet nu există nimic autentic, ci doar prefăcătorie.

Rănile dor și numai de la o ușoară atingere.

Fie ca discordia să vină de la alții, iar de la tine împăcarea.

Egalitatea drepturilor nu constă în aceea ca toți să se folosească de ea, ci că le este dată tuturor.

Beția este o nebunie consimțită.

Fie ca cel care ne calcă pragul să se uite cu admirație la noi, și nu la vesela noastră.

Împotriva nenorocirilor din viată există binefacerea morții.

Natura dă îndeajuns pentru a satisface nevoile naturale.

Răufăcătorul poate uneori să scape de pedeapsă, dar nu și de frica în fața ei.

Înainte de a povesti ceva altora, spune-ți-o mai întâi ție.

Discursul adevărat e simplu.

De ce nu-și recunoaște omul defectele? Pentru că este încă scufundat în ele. E la fel cu a cere celui care doarme să-și povestească visul.

Lăudabil e să faci ceea ce se cuvine și nu ceea ce e permis.

Graba își face rău sie însăși.

După moarte nu mai există nimic.

Defectele se însușesc și fără profesori.

Defectele trândăviei trebuie depășite prin muncă.

O condamnare din partea unor oameni răi e ca o laudă.

Folosește-te de plăcerile adevărate în așa fel încât să nu dăunezi viitorului.

E mai util să știi câteva reguli înțelepte care ar putea să-ți servească mereu, decât să înveți multe lucruri care-ți sunt inutile.

Omul cât trăiește nu trebuie să-și piardă speranța.

Cât timp moartea ni se supune, noi nu ne supunem nimănui.

În timp ce noi amânăm ceva în viață, viața trece.

Trăiți cu veselie, cât aveți posibilitate!

E târziu să fii cumpătat când ai pierdut tot.

Din orice fundătură te poți ridica la cer.

Autentică e doar liniștea care își trage rădăcinile din desăvârșirea spiritului.

A bea vin e la fel de dăunător cu a bea otravă.

Chiar din primul ceas, viața ne e mai scurtă.