Ioan Damaschinul

(c. 676 — d. 4 decembrie 749) este considerat ultimul Părinte al Bisericii, în ordine cronologică, unul din cei mai importanți gânditori ai Bizanțului, de origine arameică-siriană. Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții, a întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic.

Magyar1 Română44
Cel curajos se cunoaște la mâhnire, iar prietenii credincioși la nevoie.
Oricât ai unge cu miere un fruct amar, tot n-o să-i schimbi amăreala în dulceață.
Chiar dacă sunt mulți șoareci în palatul imperial, nimeni nu are nevoie de ei, deși sunt la îndemână; pasărea pe nume șoim, cu toate că e sălbatică, e căutată, e prinsă și stă pe mâna împăratului.
Înțeleptul e în stare să înțeleagă chiar și gândurile aproapelui, urmărindu-i comportamentul și atitudinea.
Fugi de omul viclean, chiar dacă sunteți rude sau apropiați.
Cel care amestecă pietrele prețioase și perlele cu cositorul, acela mai mult se înjosește pe sine, decât perlele.
Între înțelepți nu există străini.
Cât e pace, trebuie să-ți împaci dușmanii cu daruri; dacă s-au pornit împotriva ta, nu trebuie să te ferești. De răbdare și de smerenie trebuie să dai dovadă și pe timp de pace, și pe timp de război.
Cu adevărat nu există pe lume nimic mai de preț ca ajutorul prietenului și bucuria reciprocă.
Bărbatul inspirat e menit întotdeauna să se înalțe, iar cel josnic să cadă. Fiincă e foarte greu să ajungi de jos sus, dar de sus e ușor să cazi, mai ușor chiar decât să urci.
Bărbatul inspirat și generos, chiar dacă nu trăiește mult, el tot dintre cei cu viață lungă face parte, iar acela care trăiește în deșertăciune și mizerie, care nu e capabil să fie de folos nici sieși, nici altora, acela are viață scurtă, chiar dacă apucă cele mai adânci bătrâneți.
Trebuie ca cei mari să nu-i disprețuiască pe cei mici, care se află sub ei: fiindcă cei mici nu sunt chiar așa mici, atunci când sunt utili celor mari.
Nu există nimic mai puternic decât un sfat bun și nimic mai vătămător ca fapta ticăloasă.
Nu există o bucurie mai mare pe lume ca o discuție prietenească.
Nu trebuie să neglijezi patru lucruri: focul, boala, dușmanul și datoria.
Pe nebun să nu-l dai în vileag, ca să nu înceapă să te urască.
Nu te preocupa de avuție, omul înțelept e demn de cinste și fără avere.
Nu-ți încredința taina aceluia care te ospătează, înainte să-i afli credința și prietenia.
Rațiunea dă vigoare înțeleptului, iar pe nebun ignoranța îl îmbată.
Înțeleptul știe ce să facă și acolo unde nu are experiență; prostul greșește și acolo unde a învățat.
Înțelepciunea îi învinge și pe cei atotputernici.
Mulți puternici învingători sunt lipsiți de putere.
Mai bine să mergi pe jar și pe șerpi decât să trăiești înconjurat de sfetnici răuvoitori.
Cine tinde către bine, trebuie să fie gata să îndure răul.
Cine rămâne întreg slujind împăraților și apropiindu-se de cei puternici seamănă cu o desfrânată infamă care merge cu mai mulți bărbați.
Cine se mulțumește cu puțin, trăiește o viață fără griji. Cine nu se mulțumește cu puțin, și-și îndreaptă privirile către multe și îndepărtate, fără să se gândească la cauze și consecințe, capătă același lucru ca și muștele: nu le e de ajuns să zboare peste flori și copaci și se trezesc câteodată strivite de urechile elefantului.
E peste măsură de lăudabil să-ți hrănești dușmanii.
E mai bine să învingi prin ingeniozitate și minte decât prin împotrivire.
Dintre cei înțelepți nici unul nu se va încumeta la trei lucruri: să se apropie de împărați, să încerce la gust otrava, să încredințeze femeii o taină.
Cei care pornesc războiul cad și ei în plasa lui.