Bertrand Russell

Vanitatea personală e rispită de prieteni, cea familiară, de colegul de clasă, cea de clasă, de politică, iar cea nafională, de înfrângerea în luptă. Însă vanitatea omenirii rămâne...

Când interlocutorul întărește faptul că spune adevărul, puteți să nu vă îndoiți - minte.

Când calea de la mijloace spre scop nu e foarte mare, mijloacele devin nu mai puțin ademenitoare decât scopul însuși.

Când ne gândim la omenire, ne avem în vedere, întâi de toate, pe noi înșine; nu e de mirare că apreciem omenirea așa de mult.

Atunci când călugărițele, care se spală fără ca să-și scoată halatul de baie, sunt întrebate de ce au nevoie de atâta precauție, că doar nu le vede nimeni, ele răspund: „Dar Dumnezeu? El doar le vede pe toate!”

Cât e de trist că oamenii sunt de acord doar cu acele lucruri care, în fond, nici nu-i interesează.

Fiece om se înconjoară de convingerile mângâietoare care roiesc în jurul său asemenea unui roi de muște într-o zi de vară.

Arta propagandei, așa cum e ea înțeleasă de politicienii moderni, e strâns legată de arta reclamei. Psihologia, la fel ca și știința, e în multe privințe îndatorată celui care face reclamă.

Dintre toate tipurile de prudență, prudența în dragoste e mult mai nefastă pentru fericirea adevărată.

Din discuțiile cu soțul meu savant trag de fiecare dată concluzia că fericirea nu ne este dată; când vorbesc însă cu grădinarul, mă conving de contrariul.

Invidia - iată temelia democrației.

Dacă un punct de vedere oarecare e foarte răspândit nu înseamnă că e absurd. Mai mult de atât. Luând în considerare prostia majorității oamenilor, acel punct de vedere foarte răspândit ar fi mai degrabă o prostie decât ceva național.

Dacă Dumnezeu ar exista, e puțin probabil că ar fi atât de îngâmfat încât să se supere pe cei care se îndoiesc de existența sa.

E puțin probabil ca Simion Stâlpnicul să fi fost pe deplin mulțumit dacă ar fi aflat că un alt sfânt ar fi stat vreme mai îndelungată pe un turn mult mai îngust.

Diagnosticarea a progresat atât de mult încât aproape că n-au mai rămas oameni sănătoși.

Într-adevăr, gânditorii cei mai mari ai omenirii sunt indiferenți în fața fericirii, mai ales în fața fericirii altor persoane.

Chiar dacă toți susțin aceeași părere, cu toții ar putea să greșeasă.

Chiar și într-o societate civilizată instinctul monogamiei își spune cuvântul.

Cel mai important neajuns al taților e că vor ca odraslele lor să se mândrească cu ei.

La urma urmelor, pot să mai și greșesc.

V-ați da oare viața pentru concepțiile dumneavoastră? - Desigur că nu.

Fiece sentiment luat aparte este o nebunie. Judecata rațională ar putea fi definită ca o sinteză a nebuniei... Acela care vrea să-și păstreze judecata rațională trebuie să adune un parlament întreg cu cele mai posibile grozăvii, din care fiecare ar deveni mai bun decât celelalte.

Orice știință exactă se bazează pe aproximații.

Istoria universală este ansamblul tuturor lucrurilor care ar fi putut fi evitate.

Iată aici, pe acest raft, se află Biblia. Și o țin alături de Voltaire - ambele sunt ca otrava și antidotul.

În toate timpurile, începând cu domnia lui Constantin și până la sfârșitul secolului al XVII-lea, creștinii erau persecutați crunt de către alți creștini, după cum o făceau cândva și împărații romani.

În timpul naufragiului, echipa îndeplinește comenzile căpitanului fără să gândească, fiindcă marinarii au un scop comun, dar și mijloacele pentru realizarea acestui scop sunt evidente și clare. Însă, dacă acest căpitan, asemenea guvernului, ar începe să le explice marinarilor principiile sale de conducere a corabiei pentru a demonstra legalitatea ordinelor date, corabia s-ar scufunda înainte ca el să-și termine discursul.

În loc să-ți omori vecinul, chiar dacă îl urăști foarte tare, trebuie ca, ajutâdu-te de propagandă să-ți transferi ura față de vecin asupra unui stat vecin și atunci impulsurile tale criminale se vor transforma ca prin minune în eroismul patriotului.

În școlile noastre nu se învață ce este cel mai important și anume arta de a citi ziare.

În uriașa noastră societate democratică, ca și odinioară, există opinia potrivit căreia omul prost e în mare parte mai cinstit decât cel deștept, iar politicienii noștri folosindu-se de această prejudecată în interesul propriu, se prefac a fi mult mai proști decât sunt în realitate.