Aleksandr Pușkin

Eu, desigur îmi disprețuiesc patria din cap până-n picioare, însă mă simt jignit, dacă un străin îmi împărtășește acest sentiment.

Ah, să mă minți nu este greu, Eu însumi să mă mint sunt bucuros!

Sentimentul însănătoșirii e unul dintre cele mai dulci

Lectura - iată care e cea mai bună învățătură!

Cu cât suntem mai reci, mai chibzuiți, mai prudenți, cu atât mai puțin suntem expuși atacurilor batjocoritoare. Egoismul poate fi dezgustător, însă nu și ridicol, deoarece este foarte prevăzător. Există însă oameni care se iubesc pe sine cu atâta gingășie, sunt atât de uimiți de propriul geniu, se gândesc la propria prosperitate cu atâta înduioșare, iar la propriile nemulțumiri cu atâta compătimire, încât, la aceștia, și egoismul își află partea amuzantă de entuziasm și sensibilitate.

Primește lauda și cleveteala cu indiferență și nu te opune prostului.

Savantul lipsit de har este asemănător măgarului care a mâncat „Coranul”. Gândindu-se că astfel poate dobândi înțelepciunea lui Mahomed.

Duritatea adevărului amar îmi este mai scumpă decât minciuna dulce.

Exactitatea și concizia - iată primele calități ale prozei. Ea are nevoie de gânduri și gânduri - fără ele, expresiile strălucitoare nu servesc la nimic.

Cei calmi se simt de două ori mai bine.

Conștiința este un animal cu gheare care îți zgârie inima.

Groaza și râsul sunt incompatibile.

Slujirea muzelor nu tolerează agitația.

Să urmezi gândurilor unui om remarcabil este știința cea mai atractivă.

Dacă nu-ți dai seama cine-i inocent și cine-i cel vinovat, pedepsește-i pe amândoi.

Obișnuințele ne sunt date de sus: ele sunt un substituent al fericirii.

Frumosul trebuie să fie excepțional.

Să urăști părerea oamenilor nu e dificil, dar să-ți urăști propria părere e cu neputință.

Traducătorii sunt caii de poștă ai cultivării.

Unilateralitatea unui scriitor dovedește unilateralitatea minții sale, deși, e posibil să fie vorba și de profunzimea sa.

Unul dintre motivele lăcomiei cu care citim însemnările oamenilor faimoși e propria noastră vanitate: ne bucurăm dacă ne asemănăm cu un om minunat în orice ar fi: în opinii, sentimente, apucături, ba chiar și în slăbiciuni și vicii. Probabil că o mai mare asemănare am găsi cu opiniile, apucăturile și slăbiciunile oamenilor neînsemnați, dacă aceștia ne-ar lăsa operele lor.

Obiceiul e un despot aflat între oameni...

Iar eu, iubind, am fost și prost și fără grai.

Nici muzele, nici munca, nici fericirea de a huzuri Prietenul adevărat nu-l poate înlocui. Dar de prieteni de tot felul, mai bine, Doamne, ne-ai lipsi!

Lipsa de respect față de strămoși este primul indiciu al imoralității.

A nu cina e legea sfână a acelora pentru care somnul este mai de preț.

Nu e poet acela care nu poate potrivi o rimă.

Nu amâna pentru cină ce poti mânca la prânz.

Gândul! Ce vorbă mare! Din ce constă oare măreția omului, dacă nu din gând?

Noi toți am învățat câte ceva cumva.