Aleksandr Pușkin
Aleksandr Sergheevici Pușkin (6 iunie 1799, Moscova, Imperiul Rus – 10 februarie 1837, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne.
Magyar21
Română54
Tinerețea este un vrăjitor excepțional.
Oamenii nu sunt multumiți niciodată de prezentul lor și, neavând mari speranțe de viitor, își împodobesc trecutul ireversibil cu toate culorile imaginației lor.
Iubirii, toate vârstele îi sunt supuse.
Cine-a iubit o dată, a doua oară nu va mai iubi.
Criticii confundă inspirația cu entuziasmul.
Ca material de creație literară, limba rusă e incontestabil superioară tuturor limbilor europene.
Lipsa de experiență duce la nenorocire.
Și iarăși arde și iubește inima, căci fără de iubire ea nu poate.
Cleveteala chiar și fără dovezi lasă amprente aproape eterne.
De ce mușcăm pieptul doicii noastre; pentru că au început să ne apară dinții?
Invidia este sora competiției.
Dependența de viața de familie îl face pe om mai moral.
Viață, pentru ce îmi ești dată?
Stomacul omului luminat are cele mai bune calități ale unei inimi bune: sensibilitate și recunoștință.
Nu doar că e permis să te mândrești cu faima strămoșilor tăi, ba e chiar obligatoriu; a nu-i respecta e o lașitate rușinoasă.
Se spune că nefericirea e o școală bună; așa o fi. Fericirea e însă cea mai bună universitate.
Orice om din lume are dușmani.
Inspirația e predispoziția sufletului de a recepta impresii și, prin urmare, de a înțelege conceptele care le explică pe primele.
Nu-i disprețui pe oameni în sufletul tău.
Căsnicia răzlețește sufletul.
Iubirea este o boală incurabilă.
Omul trebuie să fie deștept, simplu, drept curajos și bun. Doar atunci are el dreptul să poarte numele măreț de Om.
