Vasilii Kliucevski

Vasilii Osipovici Kliucevski (28 ianuarie 1841 - 25 mai 1911) un important istoric imperial rus al perioadei imperiale târzii. 

Magyar3 Română139
Omul statistic mediocru vulgar nu are nevoie de religie, oricât ar fi ea de grea pentru el. Ea este necesară doar oamenilor foarte mici sau foarte mari: pe primii îi înalță, iar pe cei din urmă îi menține la înălțime. Oamenii mediocri vulgari nu au nevoie nici de înălțare, pentru că sunt prea leneși să se ridice, nici de sprijin, pentru că nu au de unde să cadă.
Sportul a devenit un subiect preferat al reflecției și, în curând, va deveni singura metodă de gândire.
Privind la cum cred ei în Dumnezeu, tare aș vrea să cred în diavol.
Moartea este cel mai mare matematician, pentru că rezolvă toate problemele fără nicio greșeală.
Decât timp au nevoie oamenii ca să înțeleagă secolul pe care l-au trăit? De trei secole. Când va înțelege omenirea sensul vieții sale? După trei mii de ani de la moartea sa.
Omul cel mai invincibil este acela care nu se teme să pară prost.
Cel mai batjocoritor om e acela care râde de propriile sale pasiuni.
Cea mai sigură și, probabil, singura cale de a deveni fericit e de-a te închipui pe sine astfel.
Un om vanitos e acela căruia îi pasă mai mult de opiniile celorlalți despre el decât de propria sa opinie. A fi vanitos înseamnă a te iubi pe sine mai mult decât pe ceilalți, și a-i respecta pe ceilalți mai mult decât pe sine.
Cel mai deștept lucru din viață este totuși moartea, fiindcă doar ea corectează toate greșelile și prostiile vieții.
Clerul rus și-a învățat dintotdeauna turma nu să cunoască și să iubească pe Dumnezeu, ci numai să se teamă de draci, cărora el le-a dat naștere, împreună cu preotesele lor.
Mintea rusă se manifestă cel mai limpede la prostii.
Un rus din popor - ortodox - își trăiește credința ca pe un serviciu la biserică, care i-a fost impus pentru mântuirea sufletului cuiva, dar nu a propriului său suflet, pe care nici nu a învățat, și nici nu a vrut să-l mântuiască. Nu contează cât te rogi, dracul tot își va lua partea. Asta e toată teologia lui.
Intelectualitatea rusă se va simți în curând în poziția unei vânzătoare de bomboane în fața unor oameni înfometați.
Timid, dar nu laș.
Romancierul care zugrăvește sufletele altora, își zugrăvește propriul suflet; psihologul care-și observă propriul suflet, crede că studiază sufletele altora.
Împărații romani au înnebunit din cauza autocrației; de ce să nu înnebunească la fel și împăratul Pavel?
Diferența dintre cler și alte stări rusești: aici sunt mulți alcoolici, dincolo sunt puțini treji.
Un om gânditor trebuie să se teamă numai de el însuși, pentru că el trebuie să-și fie sieși unicul judecător lipsit de milă.
Calea directă este distanța cea mai scurtă între două necazuri.
Trecutul trebuie cunoscut nu pentru că a trecut, ci fiindcă, trecând, n-a știut să-și elimine consecințele.
Prologul secolului al XX-lea e uzina de pulbere. Epilogul e o baracă a Crucii Roșii.
Deprinderile părinților, și bune, și rele, se transformă în vicii ale copiilor.
Profesorilor le este dat cuântul nu pentru a-ți adormi propria gândire, ci pentru a trezi gândirea altcuiva.
Odinioară, se prețuia chipul și se ascundea trupul, acum se prețuiește trupul, iar chipul ne este indiferent.
Odinioară, în femeie se vedea un izvor viu de fericire, din cauza căruia se uita de plăcerea fizică, iar în ea se vede un dispozitiv fiziologic pentru plăcere fizică, din cauza căruia se uită fericirea.
De ce se cere evlavie preotului, în timp ce medicul, tratându-i pe alții, nu e obligat să fie sănătos?
Arta populară are valoare nu din pricina beneficiilor pe care le aduce, ci din pricina pagubelor pe care le evită, oferind o plăcere mai puțin grosolană.
În spatele pasiunilor puternice se ascunde de multe ori doar o voință slabă.
Prin libertatea conștiinței se subînțelege, de obicei, eliberarea de conștiință.