Sub influența micii burghezii totul s-a schimbat. Onoarea cavalerească a fost înlocuită cu onestitatea contabilă, manierele elegante, cu moravurile ceremonioase, politețea, cu caracterul afectat, mândria, cu suspiciunea.
Nu există niciun popor intrat in istorie, care să poată fi considerat o turmă de animale, la fel cum nu există niciun popor care merită să fie considerat ca fiind o adunare de aleși.
O iubire puțin speriată și tulburată devine mai gingașă, mai grijulie, din egoismul celor doi ea devine nu numai un egoism al celor trei, ci și o negare de sine a celor doi pentru un al treilea; o familie începe cu copiii.
Pe oameni nu-i putem elibera exterior, mai mult decât sunt ei înșiși liberi în interior. Oricât ar părea de ciudat, dar experiența arată că oamenilor le este mai ușor să facă față poverii sclaviei, decât darului libertății excesive.
Oare nu de aceea își torturează oamenii copiii, fiindcă le este atât de greu să-i crească și atât de ușor să-i biciuiască? Oare nu ne răzbunăm prin pedeapsă pentru incapacitatea noastră?
Moraliștii vorbesc de egoism ca de un obicei prost fără să se întrebe dacă un om mai poate fi om după ce și-a pierdut sentimentul viu al personalității.
Oamenii se tem de sclavia minții, dar se tem de două ori mai mult de lipsa de autoritate. Autoritatea exterioară este incomparabil mai convenabilă: omul a făcut o faptă rea - este mustrat, pedepsit, și din acest moment el este curat de parcă nu ar fi făcut nimic.
Iubirea împinge limitele existenței individuale și aduce în conștiință toate fericirile vieții; prin dragoste, viața se admiră pe sine însăși; dragostea este o apoteză a vieții.
O personalitate trebuie să se nege pe sine însăși pentru a deveni un vas al adevărului, o personalitate trebuie să se uite pe sine ca să nu incomodeze adevărul cu persoana sa.
Arta se acomodează mai ușor cu sărăcia și cu luxul, decât cu bunăstarea. Întregul caracter al micii burghezii, cu binele și răul proprii, este dezgustător și mic pentru artă.
Prietenia trebuie să fie solidă, capabilă să reziste la toate schimbările de temperatură și la toate loviturile drumului plin de hârtoape pe care călătoresc prin viață oamenii de treabă și cumsecade.
Interesul real constă nu în a ucide egoismul în vorbe și a lăuda fraternitatea, ci în a combina armonios și liber două începuturi inalienabile ale vieții umane.
