Toate chestiunile publice și politice, toate interesele fantastice și eroice tind, pe măsură ce un popor se desăvârșește, să se transforme în probleme de bunăstare națională.
Dușmanii noștri nu au separat niciodată cuvintele de fapte și au pedepsit din cauza cuvintelor nu numai în același fel, dar adeseori și mai crâncen decât pentru fapte.
Întrebarea: „Poate exista un suflet fără trup?” conține o judecată ridicolă, care precede întrebarea și care se bazează pe faptul că sufletul și trupul sunt două lucruri diferite. Ce i-ați spune unui om care v-ar întreba: „Poate o pisică neagră să iasă dintr-o cameră, iar culoarea neagră să rămână?” L-ați socoti nebun, însă ambele întrebări sunt absolut identice.
Oamenii care postesc și sunt mereu morocănoși mi s-au părut întotdeauna suspecți; dacă aceștia nu se prefac, atunci suferă fie de tulburări ale stomacului, fie ale minții.
Într-un mic burghez personalitatea se ascunde sau nu se manifestă pentru că nu ea este lucru cel mai important: principale sunt marfa și afacerile; principală este averea.
A fi om în societatea umană nu este deloc o responsabilitate grea, ci o evoluție simplă a unei cerințe lăuntrice; nimeni nu spune că albina are datoria sfântă să facă miere; ea o face, fiindcă este albină.
Fără egalitate nu există căsătorie. O soție exclusă din toate interesele sotului ei, străină de ele, care nu le împărtășește, este o concubină, o menajeră, o dădacă, dar nu o soție în sensul plin și nobil al cuvântului.
