Egoismul se are drept scop unic numai pe sine. Egoismul constrânge, concentrează omul asupra lui însuși: el îi dă un principiu de viață dens, solid; dar îl face mărginit, făcândul indiferentfață de orice nu se raportează imediat la bunăstarea lui.
Niciodată vreun adevăr nu s-a născut pe lume cu decorații, nici în strălucirea unui tron, în sunete de țimbale și trompete, ci întotdeauna în întuneric, printre lacrimi și suspine.
O conștiință curată nu este altceva decât bucuria provocată de o altă persoană; o conștiință încărcată nu este altceva decât suferința și durerea provocată de o altă persoană.
Cu cât este mai limitat orizontul unei persoane, cu cât mai puțin cunoaște aceasta istoria, natura și filozofia, cu atât mai sincer este atașată de religie.
Natura umană se manifestă doar în comunicare, în comuniunea omului cu un alt om, în comuniunea care se bazează, pe realitatea distincției între „eu” și „tu”.
Acela care-l iubește pe Dumnezeu nu-l mai poate iubi pe un om, fiindcă a pierdut înțelegerea a ceea ce este omenesc, și invers, acela care-l iubește un om, cu adevărat și din toată inima, nu-l mai poate iubi pe Dumnezeu.
Numai soțul și soția împreună formează realitatea umană; soțul și soția împreună reprezintă existența neamului, pentru că unirea lor esate sursa mulțimii, izvorul apariției altor oameni.
Conștiința ne prezintă lucrurile diferit de cum par a fi acestea; ea este un bun mircroscop care le mărește pentru a le face precise și vizibile sentimentelor noastre slabe. Ea este metifizica inimii.
Conștiința își are originea în cunoaștere sau este legată de cunoaștere, dar aceasta nu înseamnă cunoșterea în general, ci o porțiune sau tip de cunoastere, și anume acea cunoaștere care se referă la comportamentul nostru moral și la dispozițiile și acțiunile cele bune sau cele rele.
La noi, cu cărtile lucrurile stau la fel ca și cu oamenii. Deși cunoaștem mai multi oameni, doar pe unii dintre ei îi alegem să ne fie prieteni și tovarăși ai vieții noastre intime.
Religia contrazice morala prin faptul că ea contrazice rațiunea. Bunătatea este în strânsă legătură cu adevărul. O rațiunea alterată atrage după sine o inimă alterată. Cine își păcălește rațiunea, nu poate avea o inimă cinstită.
Faceți distincție între egoismul rău, inuman și nemilos și egoismul bun, milos, uman; faceți distincție între egoismul blând, forțat, care își găsește satisfacția în iubirea față de alții, și egoismul samavolnic, intenționat care își găsește satisfacția în indiferența sau chiar în răutatea directă față de alții.
Principiul moralei este fericirea, însă nu o astfel de fericire care se bazează pe una și aceeași persoană, ci fericirea care se distribuie între diferiți indivizi.
Ideea unei esențe a moralei desăvârșite este o idee practică, ce necesită acțiune, imitație și îmi servește ca sursă de neîntelegere cu mine însumi, pentru că ea îmi indică ce trebuie să fiu, și, în același timp, fără orice părtinire, îmi arată că nu sunt astfel.
Principiile vieții sunt și principii ale moralei. Acolo unde, din pricina foamei, a sărăciei, nu ai niciun material în organism, acolo nu există nici principii și nici material pentru morală, nici în capul tău, nici în inima ta și nici în sentimentele tale.
