Friedrich Schiller
Johann Christoph Friedrich Schiller (10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Ducatul de Württemberg, Sfântul Imperiu Roman – 9 mai 1805, Weimar, Sfântul Imperiu Roman), înnobilat în anul 1802 ca Friedrich von Schiller, poet și dramaturg german, considerat unul din clasicii poeziei germane.
English1
Magyar33
Română78
Adevărata prietenie este plină de curaj.
Curajul crește odată cu pericolul: cu cât acesta se apropie mai tare, cu atât forțele sunt mai mari.
Majoritatea voturilor nu reprezintă o măsură a dreptății.
Lipsa de curaj ne provoacă doar dispreț.
Luna mai a vieții înflorește numai o singură dată.
Iubirea este singurul lucru din natură pentru care puterea imaginației este nemărginită și nu întâlnește nici un obstacol în cale.
Iubirea și foametea stăpânesc lumea.
Iubirea înalță sufletele mari.
Iubirea vrea să fie o jertfă liberă.
Mai bine un sfârșit îngrozitor decât o groază fără sfârșit.
Numai nenorocirea unui suflet mare cunoaște noblețea.
Cine are sufletul curat, acela recunoaste victoria rațiunii asupra sinelui.
Cine se căiește fără a roși, acela se căiește mereu.
Cine nu-și riscă viața, nu o va câștiga niciodată.
Un domnitor sever nu guvernează pentru multă vreme.
Frumusețea este și ea o virtute, o femeie frumoasă nu poate avea defecte.
Dacă ai de făcut ceva, termină mai repede.
Când, admirând un tablou, uităm de pictor, înseamnă că-i aducem acestuia cea mai rafinată laudă din câte pot exista.
Când un glumeț râde spunându-și gluma, aceasta își pierde valoarea.
Când iubim cu pasiune pe cineva care meriă dispreț, simțim cu durere lanțurile firii.
Cât de odioasă este înțelepciunea care vă cheamă la vărsări de sânge!
Așa cum pentru unii știința este o zeiță cerească, pentru alții ea pare o vacă grasă ce le dă unt.
Morala adevărată se învață numai la școala nenorocirilor; fericirea permanentă poate deveni ușor un abis fatal pentru virtute.
Adevărul nu suferă nicidecum de pe urma faptului că cineva nu-l recunoaște.
Adevărul este o oglindă; reflecția lui este insuportabilă pentru prefăcătorie și ipocrizie.
Arta acționează moral nu doar pentru că oferă plăcere prin mijloace morale, dar și pentru faptul că plăcerea oferită de artă este în sine o cale spre moralitate .
Tocmai din motiv că arta adevărată tinde spre ceva real și obiectiv, ea nu poate fi satisfăcută doar de un adevăr aparent.
Mizantropia este o sinucidere lentă; iubirea de sine este cea mai mare sărăcie a ființei vii.
Dacă urăsc, îmi răpesc ceva; dacă iubesc, mă îmbogățesc cu ceea ce iubesc.
Dacă vrei să te cunoști pe tine însuți, uită-te la ce fac alții; iar dacă vrei să-i înțelegi pe alții, atunci uită-te la inima ta proprie.
