Friedrich Schiller
Johann Christoph Friedrich Schiller (10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Ducatul de Württemberg, Sfântul Imperiu Roman – 9 mai 1805, Weimar, Sfântul Imperiu Roman), înnobilat în anul 1802 ca Friedrich von Schiller, poet și dramaturg german, considerat unul din clasicii poeziei germane.
English1
Magyar33
Română78
Principiile cu greu se pot păstra curată castitatea sufletului, dar dragostea poate păstra noblețea inimii. Adeseori, în timp ce principiile continuă lupta, dragostea a repurtat deja o victorie în numele lor.
Prietenia nu este un fel de focușor jalnic ca să se stingă la despărțire.
Gândurile demne întăresc inima bărbatului și nu se tem de lumina zilei.
Demnitatea exprimă rezistența spiritului la instinct.
Pentru actorii buni nu există roluri rele.
Un diletant ia întunericul drept adânc, sălbaticul drept puternic, nedeterminatul drept infinit, lipsa de sens drept suprasensibil.
Vai de mine dacă convingerile mi s-ar schimba în funcție de bătăile inimi.
Este prost cel care lasă făcută treaba pe jumătate, și apoi, stând cu gura căscată la o parte, așteaptă să vadă ce se va întâmpla în continuare.
Orice imoralitate provine dintr-un conflict dintre bun și plăcut, dintre patimi și rațiune - și are drept sursă puterea impulsurilor senzoriale și slăbiciunea voinței morale.
Istoria lumii este tribunalul lumii.
Tot ceea ce simte sufletul nostru sub formă de senzații vagi, ambigue, teatrul ne oferă în cuvinte tari și imagini luminoase, a căror forță ne uimește.
Voința este o trăsătură distinctă a neamului omenesc, iar rațiunea este norma prin care se stăpânește voința.
Dragostea fidelă te ajută să rabzi toate greutățile.
Sufletele mari rabdă în tăcere.
O faptă rea poartă în sine rădăcinile unor fapte rele noi.
În chipurile zeilor săi, omul își desenează propriul portret.
În jocul copiilor există adeseori un sens profund.
Recunoștinta suferă de amnezie.
