Nimic nu face viața atât de expresivă ca gesturile, mai ales în timpul frământărilor sufletești. Fără gesturi, chiar și cea mai frumoasă față este lipsită de expresie.
Visătorul determină adesea în chip corect viitorul, dar nu are răbdare ca acesta să vină la vremea lui. El vrea ca prin forțele sale să-l aducă în prezent. Ceea ce natura ar face posibil dintr-o mie de ani, el vrea să vadă realizat în timpul vieții lui.
Oamenii care recunosc că au rătăcit pe cărări interzise nu pot fi peste măsură de aspri. Dar nici nu ar trebui. Fiindcă nu obstacolele ridicate de virtute în fața iubirii sunt importante, ci să știi să ierți slăbiciunea omenească a acelora care au lăsat în urmă aceste obstacole și să analizezi cu rațiune urmările care decurg din acestea.
Frumusețea sufletului dă farmec chiar și unui aspec prizărit, la fel cum nerușinarea sufletească pune pe înfățișarea cea mai atrăgătoare și pe cele mai arătoase părți ale corpului o amprentă care trezește în noi un dezgust inimaginabil.
Trăirea adevărată este lucrul cel mai problematic al talentului unui actor. Ea poate fi prezentă când nu este observată și, invers, poate fi presupusă acolo unde lipsește cu desăvârșire.